Page 83 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

CONFIRMĂRI

Bianca Elena TĂNASE Absolventă a Colegiului “Unirea” - promoția 2021
studentă a Facultății de Drept din București

Jurnalul gândurilor mele

Am crescut citind Teodoreanu. Medelenii -
dulcii Medeleni care sunt pentru copilul român
„Abc”-ul acestui autor - i-am citit pe nerăsuflate, unul
după altul, la o vârstă pe care o puteam încă număra
pe degetele ambelor mâini. Unele lucruri nu le-am
înțeles - de vină vârsta mică - cum nu înțelegeam logic
nici tot ce scria în romanele groase, cu copertă rubinie
cu auriu și luate obligatoriu de la anticariate, ale lui
Dumas. Dar ceva precoce, sau sedus numai, din inte-
riorul meu, completa golurile. Povestea se țesea lin,
cu un firesc dincolo de logică.
După Medeleni, sau înaintea lor, a venit „În
casa bunicilor”. Coperta cartonată și mirosul de praf
nedefinit al acelei cărți mi s-au impregnat în piele, cu
mult înaintea mirosului de tămâie sau de atingerea fan-
tomatică a vreunui fluture al dragostei pentru orice
altceva decât mirare. Cărările desenelor din linii ner-
voase le-am trasat cu ochii în mii de rânduri. Degetele
mele știu să caute și să găsească, gingaș oarbe, locul
fiecărui pui de cuvânt din fiecare coală, și știu să se ri-
dice apoi spre ceruri într-un gest neterminat, aidoma
cu cel al statuilor care privesc spre negrăit. E cartea
unei vârste, cartea unui suflet. Am cumpărat-o în două,
trei, poate chiar patru exemplare identice, de la același
anticar bătrân și magic din Buzău. Ghereta lui și ochii
lui neverosimil de albaștri, faptul că era cam fudul de
urechi. Lucrurile astea nu se uită. A fost Ollivander-ul
copilăriei și adolescenței mele, dacă vreți, iar de pe tej-
gheaua de tablă cu vopsea sărită mi-am cules ca pe lă-
crămioare flamele: Dumas, Teodoreanu, Balzac, grafica: Valentina Spătaru
Chevalier, Drumeș, Cella Serghi, Flaubert. Mă îndo- la cărările sălbăticite ale pădurilor pe care le descope-
iesc că vreun alt bărbat va mai deștepta vreodată, la ream, copilă, și pe care încă nu le-am trădat.
oricare vârstă, aceeași mirare a miraculosului pe care Și mai erau pe lângă Teodoreanu mulți alții.
mi-a dăruit-o acest boem cavaler al cărții vechi. Toate Un roman cu coperta ferfenițită, „Normaliștii” lui
fetele, și toți copiii în genere, visează la prinți și Hector Malot, și „Pălăriile de pai” dragi mie îmi stâr-
prințese și nu știu că de fapt visul lor și multe altele se neau același suflet. Mai târziu mami mi-a dăruit-o pe
pot alimenta într-o bibliotecă. Eu am avut un anticar. Cella Serghi: un singur roman, de la o cititoare la alta.
Poate și de aceea am moștenit din cărțile iubite o bol- „Pânză de păianjen” am citit-o cu mâini languroase
năvicioasă nostalgie a trecutului. de adolescentă, la mare.
„În casa bunicilor” a fost și este o epocă. Dar Teodoreanu mi-a făcut educația. Era în el
Medelenii - asemenea. Dar mă întorc mai rar la ei. Fi- ceva dureros și prea încărcat poate, prea romanțios și
nalitatea lor îmi strânge pieptul în noduri grele, cam nu chiar romantic, un nedefinit praf prăfos și desuet
ca prima pereche de pantofi cu toc căpătată la 12 ani, ca un vals șuierat de o flașnetă demult pierdută. Mulți
în care nu mai încap astăzi. Au urmat altele, multe nu îl suportă. Dă migrene, ca un șerbet prea parfumat
multe altele. „Lorelei”, cumpărată - nouă! Sacrilegiu! de trandafir. Dar îl iubeam. Dar îl iubesc. Citindu-l mă
- De la o librărie, cu coperta ei albastră. „Masa Um- întorc peste timp la o vârstă care nu are un număr, ci
brelor” pe care am citit-o ani la rând și față de care am numai o visare. Și găsesc în el, nealterată, întreaga
făcut prostia și mojicia de a o „termina”, călcându-mi mare de simțire și de mirare, conservată în sarea ei.
cuvântul dat mie însămi... (aceeași faptă urâtă am Mulți cititori și scriitori deopotrivă și-ar vinde sufletul
săvârșit-o și față de „În casa bunicilor” și și astăzi mai pentru a putea reciti, măcar odată, paginile iubite cu
sufăr, îmi mai reproșez.) „Secretul Anei Florentin”, o sufletul celei dintâi dăți. Eu trebuie doar să deschid o
lectură ușoară și care totuși atârnă greu în inimă. Am carte de Teodoreanu. Iar ochiul cel de-afară rămâne
citit de Teodoreanu tot ce am găsit de cules de la anti- orb, luminat de farul dinăuntru, și de fiecare dată citesc
cari. Adeseori mă întorc la el ca la apa limpede, ori ca pentru întâia și a o mia oară, cu toată intensitatea unei
îndrăgostiri. E-o regăsire.
REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56 81