Page 80 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

CONFIRMĂRI
mai de maestrul circului. Nemulțumit de prezența mea
acolo, dar prea rigid pentru a exprima eroarea, mă
invită să cunosc restul artiștilor. Nu aș avea nevoie de
acordul său pentru că aș putea să cercetez ascuns din
nou, ori atunci, ori în altă zi. Nici flatată nu sunt. Știu
că alegerea sa indică o falsă reprezentare a puterii. Ar
fi prea târziu să-mi ceară să plec, toți spectatorii m-au
văzut deja, iar idealismul său zeiesc nu ar permite nici
cel mai mic prejudiciu de imagine. Și atunci întoarce
nemulțumirea în victorie, se adaptează și rămâne
stăpân, creând doar această nălucire.
Nu am cum să nu apreciez costumul său fin.
Nimic din circ nu e extravagant în planul banilor, doar
haina lui. Amintește de un compozitor care duce aria
în susul așteptărilor sau în adâncurile suferinței. Prob-
abil aici și-a găsit talentul. Nu este un tip neutru. A
avut norocul să capete la naștere, sau poate înainte,
farmecul compozitorului care comandă melodii.
Ordinele lor sunt venite, de fapt, dintr-o sursă
comună, unică: din imaginea cea mai aproape de om
a idealului de conducere, din agonia pierdută a
cerurilor, din statuia lui Zeus. Arta de a fi maestru e a
lui, e integrată în ființa sa. Nu se învață, nu se
dobândește în timp, se atribuie de la început. Așa cum
compozitorul e imun măruntului, meschinului pentru
că opera sa trezește întotdeauna adormitul, maestrul
și-a dovedit esența dumnezeiască atunci când mi-a
păcălit acțiunile. Dar întoarcerea sa isteață nu căuta să
mă facă să fiu conștientă de autoritatea sa, ci de ca-
pacitatea mea de a alege. Viclean mi-a permis să-mi
continui drumul, ascunzând o scurtătură a ceea ce grafica: Valentina Spătaru
oricum se va întâmpla. Dar tocmai pentru că se va în-
tâmpla, subterfugiul său nu ar fi fost necesar. Și el știa. reprezentare a acestui colț de Olimp. Artistul știe că
Ce a făcut în schimb a fost să-mi arate mărețul, nobilul supunerea sa temporară se va sfârși ulterior atunci
său scop existențial. Cel de a mă face, cu toată autori- când va fi eliberat. Animalele nu îl doresc ca hrană, ci
tatea lui Zeus, să conștientizez că alegerea îmi ca învățăcel. Ele caută să educe latura animalică pe
aparține. Un Dumnezeu predicând în fața muritorilor care încă o stăpânesc și pe care omul a ascuns-o, dar
despre șansa la nemurire. Eu îmi sunt stăpân, mi-a zis, niciodată lăsat-o din strânsa îmbrățișare. Ar da cultura,
planul poate fi rescris. Aria creată evoluează în funcție deschiderea, lumina și scara către înălțimi, dar
de compoziție sau interpretare, dar acum, când în el niciunul nu e un Helios întreg, așa că încearcă primar
crește o oglindă pentru mine, învăț că suntem toți un să distrugă singurul sine abandonat, dar nu dispărut.
Zeus. Doar lipsiți de înțelegere a naturii divine. Uneori Și el ascultă pentru că eul său năucit, cel primitiv, se
ne complăcem în nefericire, iar maestrul acesta ne aseamănă unui virus în declanșările de paroxisme și
strigă că ne putem lipsi de o alegere din cele nelimitate furie. Nu este eradicat.
pentru a pătrunde planul - cel pe care îl construim în Dispare temporar și pentru timp mai lung când
rugăciuni. suficientă rugăciune colectivă zgârie talpa cerului.
Sunt recunoscătoare că ținem în așa măsură de Artistul e fericit când învață, chiar și atunci când
perspectivă și suficient de puțin de concret. Și învață forțat, de frică, din ordin sau amenințare pentru
recunoscătoare merg mai departe printre cabinete, pe că recunoaște greșeala altor artiști de a nu accepta
sub copaci, pe iarba înmulțită de peticele goale de lecțiile. Și înțelege și frustrarea lor, acutizată după
nisip spre o rulotă care să mă încânte și care să merite reiterări. Fericirea sa își găsește sursa în pânza vieții.
atenția opacă de acum. Nimic tipic nu doresc de la un El este marele pictor care ascunde albul, apoi tot
circ. Și iată cerințele mele sunt ascultate. Doi lei stratul suprapus la nesfârșit și urcă pe piedestalul de
dresează un artist. Ambii au gâtul înconjurat de un vopsea la lecția intelectului. El e pictorul care se
soare nesfârșit și puși unul lângă altul recreează enti- regăsește ca gumă între leii protectori ai dreptății și
tatea binară care a inspirat Colosul din Rhodos: zeul creator al propriului tablou. El este pictorul ca sacrifi-
soarelui, Helios. Sunt puternici, protectivi, idolatrizați ciu al vieții pentru educarea celorlalți, cel care se face
de sine. Artistul se învârte la ordin, urcă trepte, le punte între viață, static, și viață din nou. El este artistul
coboară, sare. Ego-ul său este îmblânzit. Atâta de circ educat de lei.
obediență îl scapă de dezastru. Dar nu îi este frică, nici Un factor însă diluează intensitatea nobleței
dezonorat nu se simte. Leii sunt jumătăți de zeu, dar sale: privirea cercetătoare a prietenului halterofil. Îl
nu în sensul de semizeu, ei alcătuiesc o altă mică observ cum observă și mă observă. Probabil artistul
78 REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56