Page 77 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)
P. 77
CONFIRMĂRI
Capitolul IX GEORGE: Amicu’ de la ușă. Oricum e îmbrăcat... Nu
COMANDA cred că-l deranjează o plimbare cu liftul...
MAGDA: M-am gândit la asta... Da` azi el n-a vrut
GEORGE: Vezi că nu merge interfonul! nimic de la chinezesc...
MAGDA: Acuma`spui? GEORGE: Și ce dacă? Îl rogi frumos și o să-nțeleagă.
GEORGE: Zi-le să te sune, și cobori tu la ei! George traversează livingul și deschide ușa aparta-
MAGDA: Da` n-am chef să cobor... Du-te tu! mentului.
GEORGE: Nu mai pot. M-am și schimbat de haine... GEORGE: Nu-i așa că-nțelegi?
Trebuia să-mi zici când am venit, și nu mă dezbră- IOAN: Nu știu ce să zic. Mi-am scos și șosetele...
cam... GEORGE: Te culci așa devreme?
MAGDA: Cum era să știu că nu merge interfonul?
GEORGE: Nu merge de dimineață... tu n-ai ieșit azi
din casă?
MAGDA: Nu.
GEORGE: Sună atunci și anulează comanda. Eu nu
cobor.
MAGDA: Băi cum poți să fii! E prima seară când
luăm de unde îmi place mie, și tu mă lași baltă...
GEORGE: Da` am voie să renunț. Decât să mă îmbrac
iar și să cobor, prefer să mănânc pâine goală...
MAGDA: N-avem.
GEORGE: Cum adică n-avem?
MAGDA: Azi n-am ieșit și nu mai e pâine...
GEORGE: Tu vorbești serios? Și eu ce mănânc?
MAGDA: Ce ți-ai luat de la chinezesc...
GEORGE: Nu vrei să-l rogi pe omu’ tău să coboare?
MAGDA: Care om?
IOAN: Mă cam doare un picior... și am zis să stau azi
întins, că mâine am mult de colindat...
GEORGE: Ah, ai o zi plină.
IOAN: Să nu vă supărați domnu’... Mi-o intrat frigu-n
oase.
GEORGE: Da’ nu m-am supărat...
IOAN: Nu-s mincinos...
GEORGE: N-am zis nimic.
IOAN: Mai bine o rugați pe doamna Magda.
GEORGE: Nu vrea să iasă din casă.
IOAN: Ah, nu asta ziceam...
GEORGE: Nu înțeleg.
IOAN: Ziceam că s-o rugați să vă facă ea ceva de
mâncat... să nu mai luați de la ăștia.
GEORGE: Avem poftă de chinezesc...
IOAN: Am văzut și eu pe la mall... mănâncă lumea.
Da’eu n-aș putea...
GEORGE: Avem gusturi diferite. (se hotărăște brusc)
Sunt dispus să-ți dau 10 lei dacă cobori. Ce spui?
IOAN: (se gândește) Cât e ora?
GEORGE: Aproape nouă. De ce? Vrei să-ți dau mai
mult?
IOAN: Nu domnu’. Mă gândeam dacă e deschis la
chioșc. Că dacă tot cobor să mă duc să-mi iau ceva
dulce.
GEORGE: E deschis. Au program până la zece.
IOAN: Bine. Atunci mă duc.
GEORGE: Perfect. Mă duc să-ți aduc banii. (dă să
intre în apartament. Se întoarce din drum) Mai am o
rugăminte. Că tot te duci la chioșc...
IOAN: Să vă iau ceva dulce?
GEORGE: Ah nu. Doar câteva beri, o pâine și două
sticle cu apă minerală...
IOAN: Bine domnu’. Da’să-mi dați sacoșă zdravănă...
să nu cumva să le scap.
REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56 75
