Page 76 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

CONFIRMĂRI

MAGDA - în jur de 35 ani,
corporatistă demisionară, acum scrie la o carte
GEORGE - în jur de 37 ani, soțul Magdei,
avocat în corporație
IOAN - 47 ani, om al străzii

Ne aflăm la ultimul etaj al unui bloc cu lift.
Cele trei personaje împart o placă de beton ridicată
la 10 etaje deasupra solului. Toți oamenii sunt egali în
fața gravitației, dar nu și în fața zidurilor care împart
placa de beton. Zidul care desparte apartamentul de
palier, marchează granița dintre afară și înăuntru, din-
tre provizoriu și permanent, dintre Celălalt și Noi. Pen-
tru spectator va fi foarte vizibil că personajele din
piesă trec peste pragul dintre cele două “lumi” de mai
multe ori și din toate sensurile. Sunt toți suspendați
la etajul zece. După ei mai este cerul.

GEORGE: Bine.
MAGDA: Pernă?
GEORGE: Ce pernă?
MAGDA: Aia mai moale, pe care o dăm musafirilor.
GEORGE: Vrei tu să i-o dai?
MAGDA: Da... De ce întrebi?
GEORGE: Doar nu crezi că o mai luăm înapoi... după
ce o folosește...
MAGDA: Ah...
GEORGE: Deci?
Magda tace.
MAGDA: Dacă nu vrei să i-o dai, îmi zici acum.
GEORGE: Ești sigură că are nevoie de pernă?
MAGDA: Da. M-a rugat chiar el. Îl doare capu’.
GEORGE: Dă-i o aspirină!
MAGDA: Nu pot să-i dau o aspirină dacă omu’ vrea o
pernă!
GEORGE: Ce ai mai promis că-i dai?
MAGDA: Ce vrei să spui?
Capitolul II GEORGE: Nimic. Vreau să știu la ce să mă aștept...
APARTAMENTUL MAGDA: Fii mai pozitiv... Faci o faptă bună...
GEORGE: Ai adus un om la ușă. Mă simt obligat.
Magda intră în apartament. George este cățărat pe Doar n-o să mă prefac că nu e acolo...
un scaun și scotocește într-un dulap mare. Magda MAGDA: Cine te obligă?
studiază pliantul și caută telefonul. GEORGE: Nu știu... tu, adică societatea... habar nu
GEORGE: Știi unde am pus bluza aia termică? am. S-o ia naiba de milă! Nu mă obligă nimeni.
MAGDA: Cea neagră? MAGDA: Dă-mi șosetele alea. E destul.
GEORGE: Nu mai știu. Neagră sau maro... GEORGE: Dă-i și bluza termică. Și-așa n-am mai pur-
Magda vine lângă el. tat-o de doi ani...
MAGDA: Ai încercat pe raftul de sus? În spatele cu- MAGDA: Deci nu e de milă... ca să scapi de ea... că
tiei cu pahare de cristal. nu-ți mai trebuie.
GEORGE: Cine-a pus-o acolo? GEORGE: Mi-a rămas mică! Poftim! Ești mulțumită?
MAGDA: Nu știu. Ziceam și eu. Speram că o să slăbesc și o să-mi mai vină.
GEORGE: Gata, am găsit-o. Sper să-i vină. MAGDA: Atunci păstreaz-o!
MAGDA: Îi vine. GEORGE: Uite ce, nici nu m-ai întrebat ce cred când
George miroase bluza la cusături. Răsuflă ușurat. l-ai adus, și oricum e complet neobișnuit.
GEORGE: E curată. Poți să i-o dai. MAGDA: Nu te-a învățat la școală?
MAGDA: Dă-i-o tu! GEORGE: Ce școală? Poate școala vieții... și acolo
GEORGE: De ce eu? lecția e clară: treci pe celălalt trotuar. Ocolești cât
MAGDA: Că e a ta! Nu vrei? poți de mult.
GEORGE: Ok. Dar credeam că nu vrei să mă bag și MAGDA: Dă-mi perna și șosetele și e foarte bine.
eu... GEORGE: Gata dom’le. Dă-i și perna. Da` ia și bluza.
MAGDA: E bluza ta, șosetele sunt ale tale... Ce cre- Sigur are nevoie de ea.
deai? MAGDA: Dă-i-le tu. Tre’ să sun să comand mâncare.
74 REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56