Page 71 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

DEBUT

Elenoire-Ingrid Chirilă... o fire sensibilă, o
elevă talentată, interesată de arta scrisului încă din
clasele de gimnaziu, când am avut ocazia să îi citesc
primele încercări literare.
„Al doisprezecerea ceas”, volumul ei de debut,
publicat în această vară, este, în esența lui, un basm,
în ciuda incipitului care introduce lectorii într-o lume
crudă a copiilor fără părinți.
Fabulosul vine oarecum natural și universul re-
ginei autoritare invadează, chiar acaparează realitatea
personajului narator, Ethan. Romanul este viziunea
despre lume a unei autoare adolescente care pendu-
lează între a privi lumea prin ochii unui copil inocent
și a radiografia critic viața dură a unui grup de orfani,
existență care impresionează orice adult care citește
cartea.
Sunt două aspecte care m-au impresionat, din-
colo de subiectul ales. Primul este modul în care
Elenoire Chirilă descrie stările și sentimentele perso-
najelor, ceea ce denotă o sensibilitate a ei profundă.
Citez din al doilea capitol: „Din unele locuri poți vedea
chiar și mulțimea grăbită și copiii care se aleargă în
timp ce flutură zmeie deasupra capetelor... Ce n-aș da
să fiu și eu așa ca ei, fericit și fără griji... Vreau și eu
să mă joc cu ceilalți, să îmi fac prieteni, să experimen-
tez cele mai nebunești lucruri.” Al doilea element care
rămâne în mintea cititorului este prezentarea toposu-
rilor, atât a acelora din spațiul real, cât și a celor din
planul fabulos. Iată un foarte scurt fragment din des-
grafica: Valentina Spătaru crierea casei veveriței, un personaj inedit al romanu-
lui: „În dreapta, sufrageria spațioasă, curată, de fapt,
Însă, spre surprinderea mea, o sticlă s-a ros- foarte curată, aproape că strălucea și podeaua. Per-
togolit din tufiș până a ajuns la vârful picioarelor mele. delele erau albe, transparente. Pe masa din centrul în-
Înăuntru se afla o scrisoare, iar scrisul era destul de căperii, înconjurată de două canapele crem, se afla un
mâzgălit și dezordonat. bol plin cu alune și două mere roșii, extrem de mari,
Am deschis recipientul și am scos cu grijă foaia nu mai văzusem așa o mărime până acum.” Remar-
boțită. căm tonul copilăros al descrierii, dar și utilizarea teh-
Ochii tăi sunt deschiși, dar nu poți vedea. În- nicii detaliului semnificativ, ceea ce demonstrează că
tunecată mai e lumea în care te afli, nu crezi? Ai cău- autoarea are și cunoștințe de tehnică literară.
tat vreodată un indiciu, o soluție care să te trezească Elenoire Chirilă scoate la lumină o lume ce nu
din banala ta amorțeală? Ce simți acum…îți recunoști a părut prea ofertantă scriitorilor români, aceea a co-
sentimentele? piilor abandonați care trăiesc în cămine improvizate,
Ai vreo dorință anume? Când te gândești la insalubre, neprielnice dezvoltării armonioase a unor
acel obiect, îți bate mai tare inima? Ești lacom sau indivizi care joacă, pe rând, rolurile specifice adulților
doar curios? absenți din viața lor. Existența reală a autoarei este
Pășește în castel și ia ce îți poftește inima. exact opusul traiului personajelor Ethan, Ray, Trix, Kev
Orice vrei să ai, acolo poți găsi. Dar fii atent, căci și Jay. Protagoniștii au vârste între 11 și 13 ani și for-
prețul s-ar putea să fie mai scump decât viața! mează o familie constituită în circumstanțe compli-
Mâinile îmi tremurau, iar buzele-mi erau us- cate, greu de acceptat la început. Viața lor este
cate și crăpate. Ceva în mine s-a trezit, asta e clar. Iar „animată” de călătoria într-o lume fabuloasă, aflându-
această scrisoare este dovada. De unde a putut fi tri- se în căutarea fericirii. De-a lungul cărții, sunt inserate,
misă? De la cine? Nu există răspuns, pentru că toate din când în când, două enunțuri aforistice, asemenea
astea nu s-au întâmplat niciodată. Eu am influențat unor avertismente către cititor: „Orice persoană are
asta, eu sunt creatorul. Tot ce gândește mintea mea o dorință ascunsă.” Și „Fericirea este cheia.”
este transmis mai departe. Ea știe totul, mă contro- Romanul de debut al lui Elenoire Chirilă - elevă
lează și mă are la degetul mic. Oricât aș încerca, nu în clasa a zecea, la profilul umanist - este, așadar, o
pot scăpa. Mi-a luat mult să-mi dau seama, dar am invitație de a cunoaște niște adolescenți ce descoperă
făcut-o. o lume stranie, misterioasă unde realitatea este lăsată
Aveam un sentiment, cum că cineva mă urmă- uitării, miraculosul îndulcind existențele lor cotidiene.
rea. Eram, brusc, disperat. Disperat să fug cât mai de- prof. Maria Zgăbărdici
parte, să țip și să plâng. Să nu mă uit în spatele meu
REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56 69