Page 50 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

uneori, nu mai doarme în patul lor, că patul “lor” nu
mai există pentru el, iar pentru ea există cu un alt el.
Și așa ei creează perspectiva de familie fericită, eu de
scursură socială și nimeni nu știe că eu sunt mai feri-
cită decât ei doi, copii și cățelul (care ar trebui pieptă-
nat) la un loc. Cu puțină perspectivă și imaginație par
și ei fericiți.
Am avut nevoie de atâtea cuvinte ca să-mi dau
seama unde e problema. Sau care este problema. Pro-
blema a fost mereu perspectiva și nimeni nu și-a dat
seama. Fără perspectivă ne pierdem identitatea și
totuși scăpând de ea îl mulțumim și pe More și pe
ideea lui de Utopie. Atingem perfectul pierzându-ne
pe sine dar, hei!, nu putem sfida natura atât de mult.
Concluzia e că am încercat să scăpăm de per-
spectivă, n-am reușit, am încercat să o acceptăm în
toată diversitatea ei, n-am reușit, așadar o s-o tratăm
ca pe o soacră nemuritoare și o s-o ignorăm. Ignoranța
omoară? Da, este adevărat. Dar omul s-a obișnuit să
trăiască confortabil și când unul iese, acest confort îl
numim nebun. De fapt, el este singurul care-și dă
seama că acest confort e chin.
Au mai rămas multe de spus, dar dacă mai
scriu mult o să mă faceți pe mine nebună. Și încă nu
m-am obișnuit să ies din zona de confort.
grafica: Bianca Praja

ce vă zic eu este, evident, doar viziunea mea. Și cum
fiecare este unic, viziunea mea nu este aceeași cu a ta
și poate acum mă judeci. Asta am vrut. Să te simți re-
voltat, dezbrăcat și să ții murdăria (pentru mine) și
curăția (pentru tine).
Problema la toată situația asta, totuși, nu sunt
eu și nu ești nici tu. Nu e nimeni problema și, în esență,
aceasta este problema. Noi doi suntem niște planuri
narative dintr-un roman, din Romanul care e viața mea
și a ta și a tuturor, planuri care nu se intersectează, care
nu se cunosc și care nu-și dau “Bună ziua!” pe stradă.
Două perspective care nu se confundă și care
conviețuiesc, pentru că nu avem cum să ne schimbăm
unul pe altul. Frumusețe și dezastru în același tablou
și nu ne vede nimeni. Poate din cauza lor sau a noastră,
dar nu mai contează și e mai bine așa. Perspective di-
ferite au cauzat dispute între copii la locul de joacă de
lângă blocul meu și tot ele au dat naștere războaielor.
ESEU De asta mă uit la cer când plouă și, chiar dacă-mi
place, nu o spun cu voce tare pentru că știu că restul
sunt nervoși pentru că nu mai pot merge la picnic cu
familia pentru a-și asigura fațada fericită lunară și pen-
tru a nu se observa că el doarme pe canapea și că ea, grafica: Valentina Spătaru
48 REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56