Page 46 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

Maria Cristina PETRACHE clasa a X-a C

Scrisul supraînălțat

Nu-i place să recunoască, însă fantoma mea Sau îmi aminteam așa în trecere, când îmi era pusă sub
dintr-o viață anterioară a fost și încă este teribil de pri- nas o foaie mototolită, cu un scris așa de vulgar, de
cepută la scrierea de mână. Îi mai place și să stea în comun, încât mă usturau ochii de la lipsa de creativi-
chiuvetă și să citească proză rusească. Știi la ce mă tate și mi se zicea: Hai, zi-mi ce poți despre scrisul
refer, trebuie să știi. Fantoma mea (zic a mea de parcă meu! Se dăduse sfoară în țară că mă pricepeam de mi-
mi-ar aparține, scuzele mele, însă semănăm atât de nune să aflu însușiri despre oameni doar uitându-mă
bine și înțelege tot ce zic, încât am putea la fel de bine la zvârlitura din peniță terminând literele p sau j pre-
să fim aceeași persoană) m-a învățat din prima zi de lungită mult spre stânga, ori micul colac de revenire
când am cunoscut-o a diseca un scris făcând totală tot spre stânga, făcut de stilou înainte de a începe o li-
abstracție de ceea ce se credea a ști despre un om. teră ca M, N sau L. Și era adevărat, chiar mă price-
Tot ea m-a învățat să trimit scrisori stenogra- peam, iar fantoma era îngrozitor de geloasă pe mine
fiate, iar de atunci ăsta era singurul nostru mod de a că puteam să ies din bucătărie și să mă fălesc cu ale
comunica, exceptând conversațiile în timpul cărora ea mele cunoștințe, tot de la ea căpătate. Și asta tot de la
stătea în chiuvetă și citea. Însă așa de absorbită de literele majuscule H și M i se trage, vă spun sigur. Și
carte era, încât nu se uita la mine decât arareori, și de fiecare dată când venea o persoană de acest fel cu
atunci doar ca să își admire chipul, oricum translucid, astfel de rugăminte la mine, îmi plecam privirea spre
în ochii mei. Asta m-a enervat teribil, mai ales când caligrafia de o pretenție ridicolă, plină de înflorituri
am văzut și că literele majuscule H și M le scria cu lipsite de gust și cu aspectul ei lipsit de proporție, îmi
primul picior al literei mai ridicat cu câțiva milimetri aminteam că oamenii foarte inculți scriu așa, mare,
decât piciorul următor, adică era o fire vanitoasă, cu o șerpuit, de cele mai multe ori cu creionul ori cu un cre-
părere foarte bună despre sine. ion chimic pe care-l moaie din când în când în salivă.
E un adevăr universal acela că, cu cât știi mai Și trebuie să spun că nu-mi plăcea deloc când se în-
multe, cu atât mai mult ți-ai fi dorit să știi mai puține, tâmpla asta, îmi venea să îmi întorc privirea încărcată
căci deși ești mulțumit că tu știi ce știi, asta te face cam cu trufie și să îmi văd de treaba mea. Sau să recomand
nefericit uneori, deci preferi să nu fi știut ce știi la mo- stenografia, care e o metodă mult mai simplă de a face
mentul actual. Dar tu tot înveți, doar te pasionează literele, mai lipsite de înflorituri și bucle față de cele
ESEU ceea ce știi, că altfel nu mai știai. latinești, deși ai nevoie, într-adevăr, de mult exercițiu

Cam așa gândeam și eu despre grafologie, în până să apuci să scrii repede, fără să te încurci.
diminețile de miercuri, care erau ca diminețile de luni
Napoleon avea un scris enigmatic, ceea ce nu
sau de joi, însă eu mă gândeam la asta doar miercuri. știu să vă spun dacă îi e de folos unui lider politic, însă

44 REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56