Page 48 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

Mihaela ICHIM clasa a XII-a G

Perspectiva ca sursă a unui

lung șir de probleme

existențiale

schematic, ca și cum ar fi o prismă desfășurată, având
posibilitatea de a-i vedea fiecare latură, fiecare colț,
mai exact, fiecare plan narativ, realizezi că legătura
dintre ele este pe atât de strânsă, pe atât de inexistentă.
Iar eu, un simplu om, un alt personaj, care doar
iscodește și este pus în ipostaza celui revelat, cu fața
dominată de povara cunoașterii în lumina albă, neutră
a unui bec ce atârnă sfidător de cer, de ceva deasupra
cerului, de ceva imposibil de imaginat datorită
superiorității ce i-a interzis ochiului meu onoarea de
a-i cunoaște măreția.
Revenind, acest autor este altcineva, poate
Dumnezeu al miracolelor care te urcă până la nori,
care te leagănă pe norișori pufoși și care-ți dăruiește
Sunt același haos de când mă știu, cu aceeași îngerași cu bucle blonde care mânuiesc instrumentele
formă neformă și cu aceleași culori schimbătoare, muzicale divin, dar care nu uită că, atunci când iei de
uneori pline de lumina razelor soarelui la răsărit și al- la univers ceva, îndrăznind să crezi că binele va dăinui
teori învelite în umbre. Patetic.
Dacă universul ar fi un roman, și restul lumii
niște simpli cititori care se plimbă printr-o bibliotecă,
întrebându-se dacă se merită să citească acea adună-
tură de pagini prăfuite, iar eu, în gloria-mi ruginită,
autorul acelui roman, așa ar suna rezumatul de pe a
patra copertă: „Romanul pornește de la viziunea unei
lumi distopice, îmbrăcată într-o perdea de utopie cum-
părată de la alimentara din colț, în care individul nu
are încredere în mâna-i transpirată ce ține strâns sti-
loul la primărie la cununia civilă. O lume cu veșminte
de neîncredere, în care felul principal e abuzul de
orice natură, în care artistul ce observă dezordinea
generală este aruncat la periferia orașului ce zgârie
stratul de ozon cu clădirile înalte, acoperite de gea-
muri în care, într-un moment revelator, tu, corporatis-
tul, TU, una dintre marionetele mele te vezi, parcă
ESEU dezgolit de parșivul din tine, te vezi ca și cum ai fi în

fața plutonului de execuție și vezi ce murdar ești.”
însă, spre nefericirea multora și fericirea celor mai
mulți, eu nu sunt autorul. Dacă privești acest roman

46 grafica: Maria Petrache REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56