Page 43 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

PERSPECTIVE

receptării, primează intuiția, care deschide mai apoi și muzeal trebuie să fie făcută luându-se în calcul para-
ușa unei posibile analize conceptuale, analiză așezată metrii spațiali inițiali, altfel ne-am poziționa într-o
pe o osatură rațională. eroare de perspectivă a interpretării.
Întâlnirea cu opera de artă furnizează, într-o
primă instanță, date minimale despre starea fizică a Metode de interpretare
operei. Aspectul acesta trebuie cercetat îndeaproape,
fiindcă, dacă sunt situații în care se remarcă în mod Wolfflin afirma că însuși actul de a vedea pre-
evident schimbări ale stării inițiale a operei, pot fi și supune, simultan, și interpretare. Problema pe care o
ipostaze în care modificarea nu apare ca evidentă de pune educația artistică este de a evolua de la interpre-
la bun început. Este cazul intervențiilor succesive tarea diletantă la o interpretare obiectivă, cât mai apro-
adăugate unei fresce vechi, cazul adăugirilor la planul piată de cea justă, folosind metodele de analiză
inițial al unui monument arhitectonic, dar, în egală mă- canonice: metoda vizual-intuitivă, metoda analizei
sură, pot fi și alterări care pot scăpa unei analize su- structurale, coroborate într-un întreg. Aceste metode
perficiale, cum sunt alterările culorilor. vizează opera de artă care există prin sine însăși, însă,
O altă problemă care se pune inițial este pentru o viziune mai amplă, este necesară și o
înțelegerea contextului spațial și relațional pentru care proiecție a operei în spațiul mai vast al timpului istoric
a fost concepută opera. Muzeele sunt, cel mai adesea, care a generat-o.
spații constituite în mod artificial și, de aceea, acolo Metoda analizei surselor istorice completează
unde este posibil și există surse istorice care să explice în mod strălucit, interpretarea, adăugând coordonate
contextul primar, trebuie făcut un efort de reintegrare generale unui univers particular.
prin imaginație. Limita unei opere, cadrul ei concret, Hans Sedlmayr numește în eseul său “Despre
exterior (cum este rama în cazul artei de șevalet) nu interpretarea operelor de artă plastică” și o metodă a
este întotdeauna și cadru limitativ, imaginea comuni- “derivării” sau a “analizei etimologice”, metodă pe
când cu mediul care o înconjoară, atât cel fizic cât și care tot el o definește că fiind aceea prin care este ur-
cel cultural și spiritual, ca un voal delicat. A eluda din mărit procesul prin care o operă de artă se leagă de
datele interpretării acest aspect este un lucru care poate forme anterioare. Evident că acest tip de analiză tre-
obnubila înțelegerea justă a operei, or, toate aceste as- buie să fie secundar metodelor vizual - intuitive și de
pecte, care țin de un așa-zis text adiacent operei, tre- analiză structurală care presupun raportul nemijlocit
buie evaluate în primă instanță, pentru a avea cu opera.
condițiile de pornire pentru o bună interpretare. Metoda analizei genetice poate aduce un plus
O problemă a interpretării moderne este că de date suplimentare interesante ansamblului interpre-
exegeții pot fi tentați să abordeze o operă scoțând-o tării, studiind aspectele psihologice, biologice, spiri-
din context. Eroarea se datorează situației în care este tuale determinante ale procesului creativ. Acestor
pus omul contemporan de a vedea deseori obiectul de factori, care țin de trăsături permanente sau de moment
artă extirpat din spațiul pentru care a fost gândit și ale creatorului, li se adaugă factorii care țin de contin-
așezat într-un spațiu de multe ori artificial constituit, gent, fie că artistul, aflat în proces de creație, i-a
spațiul muzeal. conștientizat sau nu. Metoda analizei genetice
Arhitectura, ca gen major al artelor, coexistă folosește tehnica explicației, cea mai potrivită cu
artelor plastice și celor decorative,
universul de imagini constituit de
acestea având o organizare semni-
ficativă prin poziționare și inter-
relaționare. Un exemplu de luat în
seamă este cel al spațiului ecle-
ziastic, interpretarea oricăreia din-
tre imaginile plastice cu care
coexistă neputând fi făcută fără
mijlocirea unor noțiuni de icono-
logie.
Această disciplină tânără
se dezvoltă pe temelia iconogra-
fiei, aducând date prețioase, indis-
pensabile unei interpretări.
Interpretarea unei fresce care nu
mai aparține contextului arhitec-
tural pentru care a fost creată și
care a fost plasată într-un spațiu
Intrarea Domnului în Ierusalim,
REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56 frescă, Mânăstirea Văcărești 41