Page 39 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)
P. 39

PERSPECTIVE








































                         Gervex, Henri -- Une séance du jury de peinture  au Salon des Artistes Franais, 1885
               Opera de artă - un tot coerent care-și sub- individualității pune, la un anumit moment, și pro-
        sumează părțile                                       blema comparației, care ne ajută ulterior nu numai la
                                                              clasificare, la așezarea operei în contextul mai general
               Opera de artă este un întreg, însă unul articulat, al epocii, ci și la găsirea nuanțelor specifice care o
        subsumându-și elementele componente interdepen- diferențiază de operele asemănătoare.
        dente. În acest organism complex, legătura intrinsecă
        dintre părți nu presupune în mod necesar acordul lor,        O problemă spinoasă care nu poate fi oco-
        dimpotrivă, ele funcționează punând în valoare ten- lită - problema valorii operei de artă
        siuni și conflicte, opoziții care, cu cât sunt mai elabo-
        rate, cu atât conferă întregului o mai mare relevanță.       Un demers atât de complex, cum este interpre-
        De aceea, fiecare parte, relevată prin contrast cu o alta tarea, nu poate fi valabil fără o clară înțelegere a ceea
        care devine astfel necesară, se așază într-un determi- ce este esența operei de artă. Problema este una spi-
        nism ierarhic, al cărui rezultat ultim este întregul in- noasă, pentru că, vrând-nevrând, ne intersectăm cu
        divizibil.                                            problematica valorii, atât de evitată de o parte din cri-
               Analiza presupune, în ultimă instanță, scruta- tica zilelor noastre, mușcată de șarpele relativismului.
        rea acestui întreg indivizibil, văzând părțile ca pe ele- Problema valorii operei de artă nu trebuie tratată cu
        mente  care  se  remarcă  într-o  țesătură  de superficialitate, pentru că esența artei prin definiție ex-
        interdeterminări, coroborate după legile care guver-  clude nonvalorile. Dacă istoria stilurilor poate opera
        nează sintaxa imaginii. Coborând de la imaginea de fără judecățile de valoare, istoria artei nu poate opera
        ansamblu în adâncul operei prin analiză structurală, decât  în  perimetrul  delimitat  de  definiția  valorii.
        trebuie să păstrăm permanent o viziune sintetică, in- Științific, nu se putea construi o istorie a artelor fără
        tegratoare.                                           decelarea, din multitudinea de creații ale umanității, a
               O altă premisă, fără de care nu putem începe celor cu adevărat semnificative. Orice învățământ ar-
        orice analiză demnă de luat în seamă a operei de artă, tistic are nevoie de o programă care să cuprindă artiști
        este premisa că orice operă este unică. În lumina aces- canonici, repere valabile pentru orice tânăr, or acest
        tui postulat, nu este recomandabil să inițiem explora- lucru nu este posibil decât având un sistem valoric de
        rea  operei  de  la  căutarea,  în  structura  ei,  a  unor referință, a cărui existență exclude din start orice ati-
        indicatori care să o aducă în spațiul familiar al catego- tudine relativistă în raport cu valoarea.
        riilor stilistice. O atare încadrare, fie ea și corectă, ar  Dacă valoarea este o caracteristică ce poate fi
        nedreptăți opera, văduvindu-ne de o întâlnire cu ea doar afirmată, problema ierarhizării pune disciplina is-
        aflată sub auspiciile insolitului, a noului care se cere toriei artelor în ipostaza de a opera încă o dată ca o
        înțeles  fără  prejudecăți..  Sigur  că  problema știință, pentru a nu lăsa loc suspiciunilor într-o che-
                                                              stiune atât de delicată.
            REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56                                                                       37
   34   35   36   37   38   39   40   41   42   43   44