Page 39 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)
P. 39
PERSPECTIVE
Gervex, Henri -- Une séance du jury de peinture au Salon des Artistes Franais, 1885
Opera de artă - un tot coerent care-și sub- individualității pune, la un anumit moment, și pro-
sumează părțile blema comparației, care ne ajută ulterior nu numai la
clasificare, la așezarea operei în contextul mai general
Opera de artă este un întreg, însă unul articulat, al epocii, ci și la găsirea nuanțelor specifice care o
subsumându-și elementele componente interdepen- diferențiază de operele asemănătoare.
dente. În acest organism complex, legătura intrinsecă
dintre părți nu presupune în mod necesar acordul lor, O problemă spinoasă care nu poate fi oco-
dimpotrivă, ele funcționează punând în valoare ten- lită - problema valorii operei de artă
siuni și conflicte, opoziții care, cu cât sunt mai elabo-
rate, cu atât conferă întregului o mai mare relevanță. Un demers atât de complex, cum este interpre-
De aceea, fiecare parte, relevată prin contrast cu o alta tarea, nu poate fi valabil fără o clară înțelegere a ceea
care devine astfel necesară, se așază într-un determi- ce este esența operei de artă. Problema este una spi-
nism ierarhic, al cărui rezultat ultim este întregul in- noasă, pentru că, vrând-nevrând, ne intersectăm cu
divizibil. problematica valorii, atât de evitată de o parte din cri-
Analiza presupune, în ultimă instanță, scruta- tica zilelor noastre, mușcată de șarpele relativismului.
rea acestui întreg indivizibil, văzând părțile ca pe ele- Problema valorii operei de artă nu trebuie tratată cu
mente care se remarcă într-o țesătură de superficialitate, pentru că esența artei prin definiție ex-
interdeterminări, coroborate după legile care guver- clude nonvalorile. Dacă istoria stilurilor poate opera
nează sintaxa imaginii. Coborând de la imaginea de fără judecățile de valoare, istoria artei nu poate opera
ansamblu în adâncul operei prin analiză structurală, decât în perimetrul delimitat de definiția valorii.
trebuie să păstrăm permanent o viziune sintetică, in- Științific, nu se putea construi o istorie a artelor fără
tegratoare. decelarea, din multitudinea de creații ale umanității, a
O altă premisă, fără de care nu putem începe celor cu adevărat semnificative. Orice învățământ ar-
orice analiză demnă de luat în seamă a operei de artă, tistic are nevoie de o programă care să cuprindă artiști
este premisa că orice operă este unică. În lumina aces- canonici, repere valabile pentru orice tânăr, or acest
tui postulat, nu este recomandabil să inițiem explora- lucru nu este posibil decât având un sistem valoric de
rea operei de la căutarea, în structura ei, a unor referință, a cărui existență exclude din start orice ati-
indicatori care să o aducă în spațiul familiar al catego- tudine relativistă în raport cu valoarea.
riilor stilistice. O atare încadrare, fie ea și corectă, ar Dacă valoarea este o caracteristică ce poate fi
nedreptăți opera, văduvindu-ne de o întâlnire cu ea doar afirmată, problema ierarhizării pune disciplina is-
aflată sub auspiciile insolitului, a noului care se cere toriei artelor în ipostaza de a opera încă o dată ca o
înțeles fără prejudecăți.. Sigur că problema știință, pentru a nu lăsa loc suspiciunilor într-o che-
stiune atât de delicată.
REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56 37