Page 34 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

Beatrice-Maria ALEXANDRESCU Asistent universitar doctorand
Secția de Limbă și Literatură Japoneză
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine
Universitatea din București

Configurarea alterității în cazul

traducerii în limba română a romanului

Kamen no Kokuhaku

(Confesiunile unei măști - 2003) de

Mishima Yukio

Traducerea implică, inevitabil, transferul unor tate de a recrea autenticitatea culturală și de a asigura
informații culturale specifice culturii căreia îi aparține funcționalitatea comunicativă.” (Sun 2018: 75), ceea
textul original în versiunea în limba în care se traduce ce înseamnă că în procesul traducerii se întâlnesc pro-
(limba țintă). Această mutare dintr-o limbă într-alta, bleme precum încercarea de a păstra în textul redactat
dintr-un spațiu cultural într-un alt spațiu cultural nu în limba țintă particularitățile culturii sursă, încercare
este una facilă, întrucât diferențele aduc cu ele ce trebuie să fie însoțită de strădania traducătorului de
dificultăți în ceea ce privește reintegrarea informației a nu distruge caracterul natural al limbii.
culturale. ,,Traducerea se confruntă cu dubla dificul- Diferiți cercetători din sfera traductologiei au
operat cu o serie de noțiuni pentru a descrie trăsăturile
rezultatului traducerii:
,,Textele traduse pot încerca să obțină „accep-
tabilitate” (Toury) sau „fluență” (Venuti) printr-o stra-
tegie „domesticitoare” care le face să arate ca o scriere
originală. Sau pot încorpora referințe culturale opace,
sintaxă neobișnuită, variație stilistică, arhaisme și așa
mai departe, pentru a arăta alteritatea ireductibilă a
textului original și, astfel, propriul statut de discurs tra-
dus.” (Delabastita: 239)
Caracterul ,,fluent” despre care vorbește Ve-
nuti (1995) este deosebit de important, în cazul nostru
fiind vorba despre traducerea literară, căreia îi este
specifică dimensiunea estetică. Totodată, traducătorul
recurge la diverse metode pentru a păstra alteritatea,
pentru a-i face simțită prezența în textul scris în limba
țintă.
Redarea cu acuratețe a lumii Celuilalt este una
dintre responsabilitățile traducătorului, despre acest
aspect Bogdan Ghiu scriind că ,,[...] trebuie să tradu-
cem, atenţi însă să nu-l înghiţim, şi noi, pe celălalt, să-
rind, negînd traducerea, netraducînd, nenegociind între
ESEU (Ghiu 2015: 93)
datoria de a traduce şi imposiblitatea de a traduce.”

Celălalt este o parte esențială a respectivei
opere literare, neincluderea sa în textul țintă însem-
nând nerespectarea existenței sale.
32 grafica: Valentina Spătaru REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56