Page 36 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

de subsol în Ibid.). Din nou, traducătorul îl informează
pe lector cu privire la obiectul respectiv, recuperând
atât contextul istoric (se precizează perioada în care se
purta acel obiect vestimentar), cât și cadrul vizual (se
menționează o ținută similară).
Ne vom ocupa în continuare de modul în care
au fost traduse anumite elemente lingvistice specifice
limbii japoneze, variantele în limba țintă refăcând
spațiul în care se vorbește aceasta. Textul literar
conține, de pildă, un sufix prin care se marchează
politețea, anumite forme întâlnite în cazul unui dialect
sau în cazul exprimării celor din provincie, precum și
particularități fonetice ale unui împrumut din limba
engleză. Un prim exemplu este さん (Mishima 1950:
46), care apare tradus ca ,,un sufix de politețe, -san”
(Mishima 2003: 37), traducătorul incluzând în versiu-
nea în română (chiar în interiorul textului literar)
informații referitoare la acest sufix, ceea ce conduce
la o împletire între vocea scriitorului și cea a traducă-
torului. Considerăm că astfel cititorul culturii țintă este
familiarizat cu trăsăturile limbii japoneze, în cazul de
față fiind vorba despre modul de exprimare a politeții.
În acest fel, lectorul român are șansa de a afla câteva
aspecte referitoare la modul de adresare specific limbii
japoneze. Un caz dificil este următorul: traducerea ter-
menului ズーズー弁 zūzū-ben (Mishima 1950: 109),
p. 19). Introducând informații suplimentare, traducă- care este redat ca ,,vorba fonfăită caracteristică dialec-
torul contribuie la instruirea lectorului, dat fiind faptul tului din Tohoku“ (Mishima 2003: 80-81).
că este vorba despre numele unui jongler japonez, pre-
cum și despre un personaj dintr-o altă literatură, res-
pectiv despre teatrul Kabuki, care este o caracteristică
a artei nipone.
Un antropoculturem este しめ縄 shimenawa
(Mishima 1950: 32), care apare în varianta în limba
română sub forma ,,shimenawa” (Mishima 2003: 26),
cuvântul fiind însoțit de o notă de subsol în cadrul că-
reia este explicat sensul acestuia: ,,Frînghie ce delimi-
tează spațiile sacre, protejîndu-le de maculare.” (notă
de subsol în Mishima 2003: 26). Prin intermediul aces-
tei note se reconfigurează cadrul vizual al scenei res-
pective. Un element referitor la budism este 劫 初
gōsho din 劫初 の一瞥 gōsho no ichibetsu (Mis-
hima 1950: 68) - ,,«privirea începutului»” (Mishima
2003: 52), o notă de subsol conținând o explicație re-
feritoare la ,,început” (劫初 gōsho): ,,Gousho – face-
rea lumii, în accepție budistă” (notă de subsol în Ibid.).
Textul conține nu doar termeni referitori la credințele
japonezilor, ci și un cuvânt din domeniul vestimentar
ESEU precum 国民服 kokuminfuku (Mishima 1950: 137),
acesta fiind tradus ca ,,uniforma națională” (Mishima
2003: 100). Forma este însoțită de o notă de subsol:
,,Îmbrăcăminte impusă populației în timpul războiului
din Pacific, asemănătoare uniformei militare” (notă
34 grafica: Ioana Bianca Bușilă REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56