Page 42 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

într-un sens aparte al operei, care reprezintă sensul ei
particular, distinct de al altora.
O altă premisă a oricărei interpretări este aceea
că opera este un univers închegat, coerent, un tot care
își subsumează toate aspectele. Evident, vorbim aici
nu numai de structura formală generală și de suban-
samblurile ei, ci și de mesajul care este perfect con-
secvent cu sine în toate aspectele lui, de la componenta
senzorială până la cea spirituală. Atunci când există
discontinuități de mesaj, clivaje adânci între
semnificațiile diferitelor componente sau pur și simplu
creația are o tară de conținut formal, socotim că nu are
un miez unic, sustrăgându-se acestui principiu al
unității care dă caracterul de deplinătate unei opere.
Dificultatea de interpretare este mai mare în acest caz,
pentru că traseele interpretative nu duc într-un punct
final comun. Sarcina interpretului ar fi văduvită de
speranță dacă nu ar exista o regulă obiectivă a
“corespondențelor” și “analogiilor” prin care formele
și conținuturile cu conotații spirituale se află într-un
joc al reciprocităților care trebuie decriptate.

Modalități de raportare la opera de artă

Există două modalități de raportare la opera de
artă și de re-creare interioară a ei: prima modalitate,
mai rară, este cea în care interpretul are afinități de
elecție cu opera și acesta este cazul cel mai fericit,
Intrarea Domnului in Ierusalim. Fragment de basore- când implicarea personală este deplină, iar a doua mo-
lief de pe sarcofagul Junia Bassa. 359 AD, Vatican.
dalitate este cea care presupune un racord empatic la
unei experiențe superioare”, consens dat de direcția realitatea operei, când interpretul trebuie să facă un
coincidentă a interpretărilor juste. efort mai mare pentru poziționarea în intimitatea
În mod evident, aceste premise sunt și premi- creației.
sele pentru o bună comunicare asertivă. Momentul ultim al interpretării unei creații plastice
Contrar aparențelor, prima premisă nu este este momentul comunicării, al transpunerii acesteia în
echivalentă cu renunțarea la individualitate, așa cum cuvânt, cuvântul fiind un vehicul noțional și emoțional
smerenia creștină nu anulează ființa omului, ci o totodată. Iată de ce, acela care are intenția analizei unei
îmbogățește, adăugându-i receptori suplimentari de opere, are nevoie nu numai de disponibilitate cogni-
sensibilitate și de atenție. Această prezență a caracte- tiv-emoțională, ci și de stăpânirea unui limbaj, și nu e
rului individual al ființei interpretului va conferi ana- vorba aici numai de limbajul specific disciplinelor
lizei, prin comparație cu celelalte, o nuanțare specifică. plastice care este, ca oricare limbaj specific unei dis-
Aceste nuanțe specifice, metamorfozate în cuvânt, fac cipline, convențional. Este vorba și de o bună stăpânire
diferența de factură expresivă, dar nu de fond, a diver- a limbajului fiecărei științe umaniste, constituind su-
selor interpretări ale aceleiași opere, care au ajuns la portul interpretării în chestiunile sensibile care țin de
un grad înalt de acuratețe. felul în care viața omului, sub toate aspectele ei, se
Printre aspectele care concură la construcția poate reflecta în operă.
demersului interpretativ, pe lângă individualitatea des-
pre care am vorbit mai sus, mai putem adăuga înzes- Pașii succesivi ai procesului interpretativ
trarea artistică a celui care are intenția analizei. Greu
de definit în termeni obiectivi, acest tip de înzestrare Interpretarea creațiilor plastice presupune in-
poate fi identificată în linii mari capacității omului de teriorizarea lor, poziționarea lor în raza ochiului lăun-
a realiza conexiuni între fenomene și lucruri care se tric și reconvertirea în mesaj prin intermediul
ESEU leagă într-o compoziție coerentă. cuvântului. Această resuscitare a operei nu urmărește

Demersul interpretativ nu poate porni decât retrăirea actului creației, ci decriptarea ei, folosind
din încredințarea că există o interpretare justă spre care toate resursele de dinamică sufletească și cognitivă ale
să țintească acest demers. Chiar în cazul special în care ființei celui care privește și care are disponibilitatea și
opera este polisemantică, acest lucru are rădăcinile croiul lăuntric pentru a înțelege. Într-o primă fază, a
40 REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56