Page 44 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

modalitățile de a opera ale tuturor domeniilor care ne- descrie opera. Există tipuri diferite de descrieri, cea
cesită o translare a ideilor în altă paradigmă de mai întâlnită dintre ele fiind aceea în care interpretul
înțelegere, a unui alt domeniu, mai accesibil. rămâne la semnalele de suprafață ale imaginii, poves-
Primul contact cu opera de artă trebuie să se tind ceea ce imaginea ilustrează. Ispita unei astfel de
desfășoare într-o stare de decuplare față de semnalele interpretări ademenește amatorii, fie ei oameni
stimulative venite din exterior, altele decât cele venite neorientați spre lumea culturală, fie spirite umaniste
din direcția operei de artă. Este o stare de veghe inte- iubitoare de literatură, dar și pe învățăceii care au in-
rioară, în care putem privi în oglinda sinelui pentru a teres pentru disciplinele plastice dar nu au suficientă
vedea reflexia totală a creației la care ne raportăm. experiență de raportare la creație.
Acest proces se petrece într-un prezent acut, foarte viu, De obicei, toți aceștia se află în dificultate dacă
care urmărește să restituie lumii mesajul încapsulat sunt puși în fața unei opere de artă nonfigurative, doar
într-o frântură de timp trecut. Este vorba în fapt de o arta figurativă trimițând receptorului un mesaj care
adevărată resurecție. Dar, pentru ca o asemenea poate configura în mintea lui un înțeles cognitiv și su-
percepție să fie nealterată, este necesar ca interpretul fletesc mai complex decât senzația generată de
să renunțe la propriile viziuni, să se împărtășească de compoziția abstractă. Andrei Pleșu spunea că în fața
adevărul operei, primindu-l cu onestitate în unda tă- unei compoziții abstracte nu poți “nici să suferi și nici
cută a sufletului smerit care se deschide astfel pentru - dacă ai o minimă decență - să surâzi”, făcând prin
o mai bună cunoaștere. această afirmație referire la diferențele majore exis-
Atunci când interpretarea este onestă, neexis- tente între modalitățile de percepție ale unui privitor
tând bruiajul unor idei preconcepute, ea este conver- angajat într-o relație nemijlocită cu opera de artă figu-
gentă altor interpretări ale aceleiași opere. Consensul, rativă, pe care tâlcul uman al poveștii din imagine îl
echivalența de semnificații între acestea, sunt o bună mișcă în direcția complexă a manifestării sentimente-
măsură de evaluare a coincidenței dintre interpretare lor, și modalitatea de percepție a unei creații nonfigu-
și realitatea mesajului imanent al operei. rative, care poate răscoli registre mai puțin complexe
Procedăm în analiză după o metodologie care ale psihicului uman, senzații, mai puțin sentimente.
stabilește o anumită topică a parcursului interpretativ, Pericolul rămânerii la suprafață, al descrierii
încercând să înțelegem viziunea primară în raport cu nemijlocite, fără accesarea “metodei vizual intuitive”,
orizonturi de vedere distincte care trebuie confruntate, este un pericol care îl vizează în special pe cel aflat în
relaționate, fiind, în cele din urmă, convergente într-o fața unei opere a cărei figurație trimite la accesarea
viziune coerentă, cuprinzătoare. Convergența orizon- unui câmp noțional de semnificații care au traducere
turilor interpretative va trimite către soluția finală de în experiența general umană.
interpretare. Acela care va reuși să plonjeze în apele adânci
Metoda comparației ajută la poziționarea cate- ale unei creații figurative, trecând chiar dincolo de
gorială a operei în ipostaza ei istorică și de manieră, oglinda captivantă a poveștii - primul strat de
oferind totodată informații despre felul în care se ra- înțelegere - și va lega această oglindă de lumea fasci-
portează la variabilitatea anumitor trăsături stilistice. nantă a adâncului de semnificații rezultate din dina-
Interpretul trebuie, urmare a acestui proces, să mica formelor și a legăturilor cromatice, acela va avea
ιntre în logica internă a operei, chiar dacă nici măcar acces și la tâlcuirea jocului abstract al unor geometrii
artistul, în procesul creației, nu a fost atât de conștient care aglutinează un întreg funcțional în ritmurile și
de această logică. Conștientizarea rațională a procesu- tensiunile sale.
lui creației pe parcursul desfășurării lui ar submina O altă problemă a interpretării poate fi consti-
acest proces, cenzurând fenomenele psihice ale tuită de aplecarea exclusivă asupra aspectelor structu-
subconștientului, a căror lucrare e în mare parte deter- rale, fapt care ar săraci analiza de înțelesul profund al
minantă pentru acest proces. Aducerea la lumină a lo- operei. Eroarea este destul de comună, curajul de a
gicii interne a operei și a realităților procesului ei de privi în straturile subiacente ale creației fiind un curaj
coagulare sunt acte care țin de o arheologie a spiritului care trebuie antrenat, într-o deschidere onestă față de
necesară pentru cunoaștere. tot ceea ce opera de artă are de oferit. Figurația jocu-
rilor și a îmbinărilor plastice capătă sens și
Probleme de interpretare semnificație dacă încercăm să privim “dincolo”.
Exercițiul interpretării operei nu poate fi astfel disjunct
Evitarea problemelor interpretării operei de de π[τρθνδερεα înțelesurilor operei, fie că suntem
artă, pe motiv că ar introduce în domeniul istoriei ar- rezonanți cu ele prin funcția mai de suprafață a
ESEU telor subiectivitatea, ar face un mare deserviciu percepțiilor senzitive, fie prin implicare la nivelul unor
fenomene psihice mai adânci, la nivelul sentimentelor.
înțelegerii aprofundate a fenomenului artistic.
Una dintre situațiile des întâlnite, mai ales Sigur, o analiză structurală bine orientată, având la
când cel care analizează opera este amator sau când bază o bună cunoaștere a felului în care funcționează
este un novice, este cea în care acesta este tentat să limbajul plastic, este necesară, dar ea se împlinește

42 REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56