Page 49 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

PERSPECTIVE
până în viața de apoi în universul tău, pentru că fiecare
e Soarele propriei galaxii, acest Dumnezeu necruțător
va restabili ordinea inițială trăgând încet acel nor de
sub tine, cu o inocență sadică și te va lăsa să cazi într-
unul dintre cercurile de foc al Infernului, transfor-
mându-te într-o siluetă de ceară și topindu-te, iar
atunci când nu va mai rămâne nimic din tine, crezi tu,
te vei metamorfoza în aer, în ceva mai presus de aer
și, acum ieșit din foc și renăscut, vei vedea totul cu
claritatea unui filosof trecut prin toată istoria lumii, nu
cea scrisă de cei care au văzut-o din afară și au rela-
tat-o pe hârtii gălbejite, ci istoria reală, din perspectiva
tuturor, a soldatului luat de lângă nevastă, a conducă-
torului care vede glorie înainte de sânge ca după să te
întrebi ce-i speranța, ce-i viața? Până la urmă, ce vreau
eu, un nimic ce e totul, ce mă străduiesc eu împreună
cu cele două picături de sudoare de pe frunte să-ți zic?
Că lumea e imperfectă?
Ce e perfectul, ca să-ți definesc imperfectul?
Perfectul este acel lucru care ne determină să ne înde-
părtăm unul față de celălalt. Pentru că atunci când tu,
om pe care abia te-am cunoscut nu ești definiția per-
fectului meu, o să te apuc de ceafă, o să mă uit la tine
ca la un gândac de bucătărie, ființă mizeră plină de grafica: Irina Chiriță
zvârcoliri mecanice, păpușă stricată cu ochii pătați, și colier cu aer de grotesc, dansează pe muzica compusă
o să te arunc în grămada mea de imperfecți. Sună de- de slăbiciunile tale. Așa se lasă cucerit, îmbrățișat și
ranjant, nu? Nu e lectura pe care o așteptai, pe care o alintat în primă fază, ca în ultimă fază să o privească
citești la 21:30, înainte să te bagi la culcare și peste scârbit, panicat, neștiind cum să scape de ea. Da, ră-
care nu vei reveni, pentru că, de ce ai face-o? Acum te ceala dintre oameni este cauzată de sentimente, de cu-
ofensezi, te chircești pe podea și, Doamne, uite ce ai vinte scrise cu negru pe alb care-ți provoacă acel nod
făcut! Cât de ignorant, cât de judecător, cât de ofensa- în stomac, care te sugrum și pe care, deși le simți atât
tor, cât de victimă și agresor am putut să fiu eu, un de des, vrei să îți pară străine. Aceste sentimente care,
punct diform pe un pergament de culoare galbenă fără pline de amabilitate, îți sunt mereu alături și care nu
sens în fața cuvintelor dulci ce le așterne cel ce scrie, îți vor da drumul niciodată, mai ales la greu sunt cele
cel care creează zâmbind o realitate roz, de zahăr, în care au ca rezultat o societate timidă, fricoasă, ce
care dimineața, primul lui gând este că nu are lapte să folosește ca mecanism de apărare violența verbală și,
pună în cafea, în care abia așteaptă să interacționeze uneori, chiar cea fizică. Totuși, acesta este răul cel mai
cu oamenii de la liceu, poate locul de muncă. mic să vezi un om plin de ego-ul său, atât de pornit
Realitate fantasmagorică în care așteaptă pri- împotriva oamenilor este nimic față de ceilalți, care nu
virea ciocolatie a minciunii, gustul ei de căpșuni și mi- caută să-l ajute, ci să dovedească că are dreptate prin
rosul ei dulceag. Scăparea din anarhie, țigara fumată comportamentul lui prin atitudinea pe care lumea o
înaintea confruntării cu șeful care iar are o criză abordează pentru a-l îndruma spre drumul cel bun,
existențială, paharul de vin de la cină care te scapă de care este egalul a ceea ce el dă sau chiar mai mult.
vocea pițigăiată a soției, care îl pune pe mut pe copilul Dinte pentru dinte. Karma. Toate acestea, până când
de 4 ani care, acum descoperind tainele lumii, vorbește realizezi că nu ai nevoie de mai mult rău ca să suprimi
încontinuu. Aceste vicii care smulg ființa din societate răul, ci de bine, așa cum te învață și numeroasele
și care-i oferă liniștea pe care a căutat-o toată viața, ca basme cu zâne și prințese răpite de balaur. Nu este ne-
o amantă cu buze roșii cu numele Ignoranță și prenu- voie de alt balaur, de ceva și mai înfricoșător ca să sal-
mele Uitare, care îmbrăcată într-o rochie neagră asor- vezi prințesele. Ai nevoie de, în toată penibilitatea lui,
tată cu pantofi cu toc înalt care nu se potrivesc cu acel de opusul balaurului, prințul pe cal alb bla-bla-bla. Dar

REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56 47