Page 51 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

PERSPECTIVE

Bianca Elena TĂNASE Absolventă a Colegiului “Unirea” - promoția 2021
studentă a Facultății de Drept din București

Papillon

străjerul și poarta unei ideologii

Situat la granița dintre cele două aripi ale sale, fragilitate nelumească) - făcând și nefăcând simultan
trupescul fluturelui stă ca între un început și un sfârșit parte din trup, ele sunt misterul existenței fluturelui.
cronofag, iar concretul trupului hâd, amputat de zbor, Ca Prometeu animat în lanțuri, ispășirea flutu-
e o metaforă a neputinței atât legată, dar și alăturată, relui se face prin comoara grea a aripilor sale. Prelun-
în depărtare proximă de aripile filigranate girile întru supra lumesc, întru frumos ale trupului său
aparținătoare firescului liber neinhibat. Astfel, flutu- îi eliberează viața a doua, ca pe o compensație a vieții
rele este o contradicție armonioasă în fire. Trupul și
aripile lui sunt, pe rând, biologicul compartiment al
omului și sufletului lui străveziu, rolurile schimbându-
se, într-o dinamică antiteză urmată de normalul aso-
ciativ.
Dar această bidimensionalitate comică a unui
organism în aparență simplu închide veleități dincolo
de metaforic. Simbolistica fluturelui își trage seva din
locuri și mentalități străine, chiar distincte nouă, celor
de azi, din credințe și accepțiuni ale ființării și
subtilitățile primordiale. Întâlnim astfel interpretări
perfect sau relativ logice, care nu contrazic logica
omului contemporan, și îmbucurător copleșitoare prin
calitatea varietății lor. De la o sugestie a grației,
feminității și delicateții care dăinuie în accepțiunea co-
lectivă până în zilele de azi, până la o întruchipare “a
ghinionului” - fie el superstițios ori arhetipal, filosofic
- fluturele a cunoscut cu aproximație întregul evantai
de asocieri. O interpretare foarte interesantă îl leagă grafica: Ioana Bianca Bușilă
de sfera conexiunii dintre lumea “noastră” și cea “de dintâi pe care i-au răpit-o. Moartea materiei dintre cele
dincolo”, ducând probabil mai departe, spre nemărgi- două vieți - scurtul timp, grăbit ca milimetrul secun-
nitul inteligenței folclorice, metafora corpului prins delor, în care fondul nu e nici viu nici neviu, ci într-o
între aripile vii și palpitânde, dar neaparținând niciu- lipsă a vieții în accepțiunea ei cotidiană, iar forma se
neia. Anumite culturi îl asociau cu sufletele care nu și- transformă, lepădându-și vechiul sine ca pe o piele
au găsit, procurat ori câștigat liniștea necesară trecerii. prea strâmtă ambițiilor cerurilor - rămâne necompen-
Excepții rarisime de la aceasta le constituie Scoția și sat. Nu există bucurie sau durere echivalentă stării
Irlanda, unde imaginea unui fluture auriu în apropierea acesteia de nedeterminare a ființării.
unei morți poate vesti pacea sufletului care urcă la Ce- Astfel, aripile îl integrează în viața sa de flu-
ruri. Prin contrast, în unele zone din Anglia, prezența ture, impunându-i o identitate sublimă, limitându-l si-
unui fluture prevestea un întreg an de ghinion, dacă multan față de pornirile prepatologice ale sinelui său
mica insectă nu era zdrobită (trebuia “sacrificat” pri- spre clasa omidei, din care a pornit și căreia îi seamănă
mul fluture al anului), iar un fluture de culoare galbenă și după renaștere, la trup. Avântul fluturelui e către
sau auriu, în prag de primăvară, înseamnă abaterea di- frunză și aripile îl trag spre floarea potrivită palpitării
verselor boli grave asupra întregii familii. lor. Piciorușele vor să pășească: aripile vor să zboare.
Dar probabil cea mai grăitoare și mai emble- Trupul și sufletul latent o pornesc spre omida origini-
matică interpretare a simbolisticii fluturelui este aceea lor sale, dar aripile se ancorează în cer și îl opresc.
a antitezei, datorată naturii sale interschimbabil Asemenea și trupul încurcă aripile. Vrând să se avânte
duale... și a schimbării. spre lumina țeserii lor celei dintâi, ele se leagă de lu-
O antiteză în sine o reprezintă motivul aripilor. mescul hâd al corpului ce nu poate intra pe porțile cele
Atașate trupului dar distincte lui, că formă, menire și mari. Cele două instanțe ale fluturelui se stingheresc
origine - (aripa este prelungirea minunii creației în reciproc. Nu se îmbucă firesc marginile lor din lumi
plictisul hâdei utilități lumești, cu toată nebănuita sa diferite, văzându-se clar, fără simbioză, unde începe

REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56 49