Page 33 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

MOD / MODEL
cret, pictura de peisaj, fie că e simbolică sau nu, fie că
a fost doar atașată altor teme sau că a fost autonomă,
este expresia nevoii omului de a comunica felul de a
gândi și de a simți ale timpului său.
Din acest punct de vedere, analizând evoluția
picturii peisagistice, putem distinge mai multe cicluri
de interpretare a cadrului natural în funcție de succe-
siunea lor cronologică. Perioada de până în Evul
Mediu este perioada în care simțul elin al valorii
umane nu a lăsat ca genul peisagistic să se desprindă
ca domeniu autonom. Peisajul în această perioadă era
un fundal, o digresiune. Multă vreme după ce ele- Jan van Eyck - Altarul mielului mistic
mente ale stilului clasic au dispărut, stilul impresionist
al tratării acestor peisaje a proliferat. De exemplu, în Așa cum pentru imitarea realității este necesară
Psaltirea din Utrecht (secolul al IX-lea) apar motive o tratare analitică a formei, tot așa pentru o artă de sim-
de peisaj de inspirație elenistică. boluri este necesar un limbaj decorativ. Copii realizate
de călugări în secolul al XII-lea după manuscrise an-
Giovanni Bellini - terioare vădesc din acest punct de vedere diferențele
Sfântul Ieronim citind de tratare ale peisajului între două epoci distincte.
Odată cu zorii Renașterii italiene, în secolul al
XIV-lea, peisajul simbolic este privit prin prisma unei
mentalități diferite de cea anterioară, mentalitate care
acum exprimă bucuria ochiului în fața Creației,
această receptare fiind în sine un izvor de fericire.
Concură la schimbarea aceasta bruscă de optică și des-
ele ieșiri în natură ale lui Petrarca, precum și reînvierea
unui mit foarte vechi – cel al grădinii – loc al Paradi-
sului, Edenul, grădina hesperidelor. Tema grădinii în-
chise, în inima căreia principalii protagoniști sunt
Fecioara și Inorogul (ca simbol al lui Hristos) este pre-
dilectă acum. În multe din aceste reprezentări se simt
în bogăția decorativă influențe persane (influențe care
ajung prin manuscrise în Spania sau Veneția).
În „Les très riches heures du Duc Jean du
Berry”, manuscris francez din secolul al XV-lea, atât
scenele descriind munca oamenilor în diverse anotim-
puri cât și episoadele de vânătoare au păstrat ceva din
atmosfera feerică a grădinii cerești, dar pare că talen-
tatul miniaturist a dat uitării limbajul simbolic în care
a fost tratat peisajul până în acel moment.
În aceeași perioadă, în pictura maestrului ita-
lian Fra Angelico, o lumină mirifică inundă tot peisa-
jul. Este lumina divină, paradisiacă, dezvăluind parcă
taina ființării fiecărei făpturi în parte. Mergând mai
Concepția monastică privitoare la rațiune și spre nord, în zona flamandă, Jan van Eyck pictează a
idee ca domenii ale divinului și la senzații ca domeniu sa „Adorare a Mielului”, primul mare peisaj modern
al umanului neîndumnezeit a determinat, într-o primă și ultimul mare peisaj simbolic, care încheie după
fază a Evului Mediu, felul aparte de tratare a lumii per- 1420 acest tip de viziune asupra naturii.
cepute prin simțuri. Peisajul nu este acum un spațiul Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului
real, ci unul simbolic, omul medieval având o foarte al XV-lea, preocuparea artiștilor în abordarea peisaju-
mare acuitate pentru decriptarea acestor simboluri. O lui, atât a celor flamanzi cât și a celor italieni, se va
întreagă teologie, având la bază „Fiziologul” și îndrepta către analiza spațiului. Peisajul înseamnă
concepțiile privind „asemănările neasemenea” ale lui acum pentru pictura flamandă ceea ce înseamnă pentru
Dionisie Areopagitul, vorbește despre elementele na- cea florentină reprezentarea mișcării. Peisagiștii fla-
turii, care poartă o semnificație anagogică, încifrând manzi, Hubert și Jan van Eyck și maestrul de la
un simbol divin. Simetria de termeni în relația simbol Flemalle, pictează peisaje, încercând o eșalonare a pla-
- simbolizat este considerată ancestrală; cu alte cu- nurilor în manieră empirică; italienii însă, într-o epocă
vinte, nu omul investește elementele naturii cu de neliniști umaniste, nu vor lăsa la voia întâmplării o
semnificație, ci semnificația există în ele încă de la chestiune atât de spinoasă ca reprezentarea într-un
crearea lumii. (Umberto Eco, în „Arta și frumosul în spațiu bidimensional a celor trei dimensiuni. În Italia
estetica medievală”, face o sinteză a concepțiilor vre- va lua naștere perspectiva ca știință. Brunelleschi își
mii medievale care s-au reflectat în artă). construiește cu o desăvârșită rigoare matematică pei-

REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54 29