Page 36 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

plainairist), această localizare dându-i posibilitatea sive, teoriile despre culoare și despre amestecul optic,
unei analize de ansamblu, în pete mari de culoare care pe retină, toate acestea, descoperiri ale omului inge-
ESEU înconjoară elementele de natură ca într-un halou. Cro- nios din veacul al XIX-lea, au deschis drumul unui alt
matica e blândă, armonioasă, fără contraste șocante, fel de abordare a lumii înconjurătoare. Lumea devine
ci alunecând din ton în ton. Există la el o revoluție im- un summum de secvențe pasagere care, printr-o atenție
presionistă avant la lettre. Reflexele locurilor se pot și o sensibilitate bine orientate, pot fi surprinse făcând
schimba din moment în moment, clipa este efemeră, uz de tehnica adecvată a diviziunii tușei care vibrează
momentele zilei se disting unul de altul prin lumina suprafețele, dând naturii un aspect instabil, evanescent.
care alunecă pe elementele de peisaj. Ca mai toate curentele celei de-a doua jumătăți
Abia acum, în plin curent realist, vor exista a secolului al XIX-lea, impresionismul are o durată
motive suficiente ca peisajul să devină domeniu auto- scurtă de viață, însă experiența impresionistă a fost co-
nom, reprezentările peisagere luând amploarea unui mună debutului multor artiști care au avut apoi evoluții
fenomen. Dacă sporadic în istoria artelor au existat distincte, particulare. Cunoscând la Paris pictura im-
peisaje reprezentate ca subiect de sine stătător (Rem- presionistă, Van Gogh este într-o primă fază sedus de
brandt, Vermeer), acestea au fost rare, domeniul pei- ea. Geniul său, însă, îl va îndepărta de maniera impre-
sajului rămânând subordonat obligatoriu unui subiect sionistă, pe care a găsit-o probabil prea superficială
de altă natură. pentru intențiile sale, săracă în idei și lipsită de dra-
Gruparea de la Barbizon (Theodore Rousseau, matism. Mai degrabă, maniera expresionistă a lui Van
Francois Millet, Charles Daubigny și Narcis Diaz) este Gogh își are rădăcinile în filonul realist de la mijlocul
prima grupare care iși propune în mod programatic secolului al XIX-lea. Nenumăratele peisaje ale artis-
studiul după natură, în natură, cu un simț de o extra- tului, pictate „dintr-o suflare”, în plain air, sunt mai
ordinară acuitate a analizei naturaliste. Motivele care
au generat apariția fulminantă a impresionismului, la Horia Bernea - Peisaj
începutul ultimului pătrar al secolului al XIX-lea, ex-
plică de ce acest curent a ales peisajul ca gen predilect.
Realismul picturii impresioniste este în mod cert în-
rudit cu orientarea grupării de la Barbizon și, prin
aceasta, este înrudit curentului realist, fără a prelua din
acesta problematica gravă, socială.
O altă sursă de inspirație pentru impresioniști
a fost în mod evident acuarela engleză, peisajele lui
Turner și Constable (prin caracterul difuz al formelor,
întrepătrunderea maselor cromatice, transparență, tușă
deschisă). Jonging și Boudin au obiceiul în această pe-
rioadă să picteze la malul mării Nordului, unde vine
din când în când Monet. Au observat că, datorită vân-
tului și curenților de aer, transformarea naturii este su-
ficient de rapidă. Ei vor preceda fenomenul
impresionist, fenomen care, uzând de tehnici noi, s-a
îndreptat spre analiza efemerității timpului în raport
cu natura. Monet și Manet, inegalabilii peisagiști
impresioniști, vor surprinde același motiv din natură
în mai multe momente ale zilei („Catedrala din
Rouen”, „Parlamentul de la Londra”). degrabă notații ale unei realități în care se combină re-
Apariția aparatului de fotografiat, cu descom- perele concrete cu tensiunile care macină un suflet
punerea mișcării și surprinderea momentelor succe- sensibil, copleșit în fața frumuseții lumii, dar zdrunci-
nat de duritatea ei. Dramatismul expresionist al viziu-
nii lui Van Gogh asupra naturii este de multe ori
zguduitor. „Lan de grâu cu corbi” este reflexul unei
minți clocotitoare, bolnave, un epilog artistic sumbru
care prezice moartea iminentă și tragică a artistului.
Prieten și colocatar pentru o vreme cu Van
Gogh, împărtășind cu acesta același temperament tu-
multos, Paul Gauguin s-a arătat fascinat de miturile
Africii, unde s-a retras după separarea de acesta. Pic-
tura sa peisageră este simbolică, decorativă, o eva-
ziune într-un univers arhetipal, în care fiecare lucru
capătă o consistență aparte, aceea a unui adevăr im-
anent pe care-l putem ghici ascuns in forma lucrurilor.
Tot la finele acestui secol dens, peisajele sim-
boliste înrudite cu cele prerafaelite, care le anticipează,
merg pe aceeași linie, a reprezentării sensibile a unor
William Turner - Furtuna
32 REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54