Page 35 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

MOD / MODEL

Rembrandt van Rijn - Peisaj cu pod de piatră Sentimentul care animă cadrul natural va fi prioritar,
dincolo de alte semnificații secundare. Vizualizarea lui
presupune - și vom înțelege lucrul acesta din peisajele
lui Théodore Géricault și Eugène Delacroix - înlocui-
rea noțiunii de frumos, proprie multor curente și stiluri
anterioare, cu aceea de sublim, de pitoresc.
Înaintând spre mijlocul secolului al XIX-lea,
vom descoperi curentul realist, care se opune din punct
de vedere tematic atât romantismului, care s-a făcut
remarcat în pictură printr-un idealism excesiv, dar și
academismului, care, în spirit neoclasic, rămâne la o
abordare exemplară a naturii, utopică și apologetică.
Realismul apare în contextul unei mai mari nevoi de
obiectivitate în expunere, într-un context istoric agitat
care impunea pe firmamentul social o nouă clasă, pro-
însă marile reușite au ecouri manieriste, spre sfârșitul letariatul. Pe alt plan, cel spiritual, Europa era acum
secolului al XVII-lea redarea luminii în pictura fla- adepta materialismului, negând divinitatea și susținând
mandă a încetat să mai fie un act de dragoste, a devenit necesitatea cunoașterii obiective a naturii. De aceea,
un artificiu. pictorii realiști se apropie foarte mult de subiectele
Maeștrii peisajului fantastic ar putea fi care pot exprima cel mai bine realitatea, chiar cu as-
caracterizați ca romantici prin spectacolul înfricoșător pectele ei mai puțin plăcute. Concepția lui Millet sau
al naturii pe care îl descriu, dar și ca expresioniști prin a lui Courbet este că frumosul există în natură în mod
spirit, prin motive iconografice sau forme care reapar obiectiv, iar acest frumos este superior oricăror
în lucrările unor expresioniști moderni ca Van Gogh convenții artistice.
și Max Ernst. Corot însă se lasă sedus de natura lucrurilor,
Și dacă în arta Nordului peisajul fantast e bân- chiar dacă în același timp rămâne un realist. Pictor de
tuit de arbori noduroși, de fâșii zdrențuite de mușchi atmosferă în peisajele sale, el sublimează realitatea,
ca simbol al decrepitudinii (Grunewald) și de demoni păstrând din ceea ce vede doar esențialul. De aceea,
(Hyeronimus Bosch), în Italia peisajul fantast face uz preferă să privească peisajul de la mare distanță (este
foarte des de motivul bizantin al stâncilor știrbite
(Leonardo - „Fecioara între stânci”, „Sfânta Ana”).
Leonardo vedea în formele neregulate din natură ade-
vărate fantasme: „cu asemenea ziduri pline de mușchi
se petrece același lucru ca și cu sunetul clopotelor în
bătăile cărora poți găsi orice cuvânt ce îți trece prin
minte”. „Vederea din Toledo” a lui El Greco, peisaj
straniu, precede pe Turner și Van Gogh. Turner însă e
mai puțin morbid și Van Gogh mai puțin artificial.
Neoclasicismul francez, în concepțiile lui pri-
vitoare la eroism, la arta antică privită ca o artă a glo-
riei, a îmbrățișat peisajul vergilian idealizant. Urmaș
al lui Claude Lorrain, Nicolas Poussin pune accentul
în peisajele sale pe echilibrul dintre verticale și ori-
zontale, echilibru pe care îl susține admirabil prin ele-
mente arhitectonice. El creează, de asemenea, un
sistem auxiliar de diagonale care au rostul de a con-
duce ochiul lin și ritmic în fundal.
Romantismul, în secolul al XIX-lea, exprimă Alphonse Osbert - Răsărit
în artă existența unui adevăr, dar a unui adevăr impo-
sibil de găsit în realitatea imediată, obiectivă. Adevărul
este imanent sufletului uman, în care sălășluiesc forțe
misterioase. Intuiția artistului le poate simți și le poate
revela reprezentându-le în dezlănțuirea lor, atunci când
omul este surprins în momente critice ale vieții sau în
strânsă legătură cu cadrul natural. De aici derivă
apariția de simboluri convertite în adevărate teme de
către pictura romantică peisagistică. Ele nu au atât ca-
racter de convenție cât se adresează unei zone liminare
a înțelegerii sensibile: tema bărcii ca simbol al desti-
nului, tema calului aducător de moarte, sol al infernu-
lui, tema nopții cu misterul și obscuritatea ei, tema
ruinelor ca dovadă a trecerii inexorabile a timpului.
Claude Monet - Impresie, răsărit de soare
REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54 31