Page 30 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

Dr. Ionuț-Flavius Bratu Absolvent al Colegiului "Unirea" - promoția 2013

Locul al II-lea la Concursul internațional de neuroștiințe, Africa de Sud, 2012
ESEU Medic rezident în secția de neurologie a Spitalului Universitar de Urgență București
Absolvent al Universității de Medicină și Farmacie "Carol Davila" din București

Opinii și deziderate –

cu și despre creier

Realitatea – fizica de dincolo de poartă
Este lesne de aplicat etichete cu iz de clișeu ca
„secolul vitezei/inovației”, mai greu este de transmis
cu adevărat amalgamul de trăiri individuale cu corec-
„Nimeni nu caută decât ceea ce știe și nu tări de traiectorie, adaptări, tatonări, încăpățânarea și
găsește decât ceea ce caută” - (W. Goethe) - cu acest uneori (din fericire) facilitatea cu care ești pus față în
citat se încheia primul curs de semiologie la care am față și obligat să asimilezi ca de netăgăduit (norocul
participat ca student medicinist în anul III, iar asta va anilor aceștia face ca orientarea sa fie riguros evi-
constitui acel primum movens al mărturiei-eseu din dence-based) perpetuele modificări de paradigmă.
cele ce urmează. Deceniul încheiat a fost marcat de unul dintre
cele mai importante evenimente în ceea ce privește
Prolog - meta din fața porții evoluția înțelegerii creierului uman, respectiv concen-
Întotdeauna este vorba despre ciclicitate, trarea eforturilor de cercetare în jurul conceptului de
compensație, complementaritate. Oricât ai sparge în- creier – rețea de rețele - în cadrul așa numitei „conec-
tregul, nu te poți tăia în palme în sensul fiecărui ciob, tomică cerebrală”. Creierul este văzut ca un ansamblu
fiind sfera prea plină de definiția TOT-ului va ricoșa de populații neuronale (și nu numai!), care dincolo de
din mână-ți-n-mână-ți, pe umărul drept, pe umărul
stâng, apoi în spate. Vei fi împins în față, eu întreg
către TOT tu, eu într-o altă instanță, dar când te uiți în
urmă îți dai seama ca nu e nimeni – așa te-ai întregit,
tu, un TOT al unui acum de mai încolo.
Poate un observator independent ar putea
afirma că totuși te-ai deplasat, dar cum tu ești un în-
treg, iar întregul te-a împins încercând să-l spargi către
(un alt) tu, acum tu poți fi la rându-ți observatorul in-
dependent, astfel, în definitiv, nu s-a întâmplat nimic
– e totul doar un întreg static al unei permutări de per-
spectivă.
În jocul instanțelor și al întregului, al eternei
reîntoarceri la realitatea proprie, nimic nu vine mai in-
stinctiv și mai potrivit pentru pelerinajul sensului decât
privirea în interior, de regressus ad întregul original-
închidem ochii. Conform fenomenului lui Bell (cunos-
cut ca reflexul palpebro-oculogir) globii oculari vor
realiza o mișcare de repoziționare către superior și la-
teral într-un reflex de apărare, iar, conform tezei între-
gului ciclic pe care am adus-o în discuție, privirea din
spatele pleoapelor va aureola o lume superioară a me-
tafizicii întregului din întreg, o ramă în ramă în care,
bineînțeles, atât cel care realizează inserția, cât și cel
inserat este creierul.
O parafrazare a unui fragment din
Upanișadele „lumină din lumină și tot ceea ce
strălucește nu este decât umbră a strălucirii Sale” tot
nu ar reuși sa sublinieze importanța creierului ca
intersecție dintre lumile întregului (sine și rest) sau
poartă către realitate, cât și realitatea însăși.

26 grafica: Alexandra Sebe REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54