Page 26 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

în ziarul Sankei Shinbun, în care este ilustrat domnul Sa-
rari care, trezindu-se dimineața, este nedumerit, neștiind
dacă în acea zi sau în următoarea trebuie să plece la com-
ESEU perioadă, când mulți sarariiman erau concediați și nu le
panie – glumă care trimite la situația economică din acea
puteau mărturisi acest lucru membrilor familiei, îmbră-
36
cându-se dimineața ca și când ar merge la firmă . Cari-
catura mai sugerează și posibilitatea ca domnul Sarari să
nu mai știe dacă este în concediu sau nu .
37
Pe lângă Dai-ichi, și alte două companii japoneze,
38
Orix și Toto, sponsorizează astfel de concursuri .
În versurile premiate în cadrul ediției din 2007 se
regăsesc aspecte care aparțin societății moderne puternic
39
tehnologizate , ca în 脳年齢 年金すでに もらえ
40
ます – Nō nenrei nenkin sude ni moraemasu “Vârsta
creierului meu / Deja pot / Ieși la pensie”, senryū care
aduce în discuție problematica jocurilor Nintendo. Ur-
mătoarele două senryū premiate reliefează absența unei
călduri resimțite la nivel emoțional, lipsa empatiei, ră-
ceala, precum și suferința cauzată de o situație-limită: こ
のオレに あたたかいのは 便ﾖ座だけ - Kono ore
41
ni atatakai no wa benza dake “În ceea ce mă privește
/Cald este numai /Scaunul de toaletă”; 犬はいい 崖
42
っぷちでも 助 けられ - Inu wa ii gakeppuchi demo
tasukerare “E bine să fii câine / Chiar și pe marginea
prăpastiei / Ești ajutat”.
În poeziile scrise în perioada 1990-2005, temele predominante sunt familia, locul de muncă, respectiv
societatea, subtemele fiind stilul de viață, relația cu membrii familiei, bucuria, speranța, colegii, salariul, res-
43
tructurările, domeniul IT, cuplurile, ieșirea la pensie, diversele evenimente, condițiile de muncă și sporturile ,
44
care reprezintă o formă de consolidare a moralității și a responsabilității într-o societate colectivistă .
Incompetența propriei persoane sau inabiliatea de a crea un mediu bine structurat, alături de inutilitatea întâl-
nirilor cu ceilalți membri ai companiei sunt înglobate într-un număr mare de poezii (45), la fel cu indicațile ne-
potrivite, așa cum se și arată prin poeziile incluse într-un articol despre schimbarea mentalității salariatului :
45
会議して 次の会議の 日を決める - Kaigi shite tsugi no kaigi no hi o kimeru “O ședință/pentru a hotărî
data/următoarei ședințe”. 結論の 出ない会議を 又重ね - Ketsuron no denai kaigi wo mata kasane “Încă o
ședință/Prin care/nu vom stabili nimic”. お願いだ 手を出さないで 課長さん – Onegai da te wo dasanaide
46
kachō-san “Te rog, /șefule de secție, / nu ajuta” .
Nu doar ceea ce se desfășoară în companie, ci și ceea se petrece în spațiul intim al unui angajat este
oglindit în aceste versuri, în special absența unor activități în timpul liber care să contureze un scop, un sens al
vieții personale: 三日目は やることもなし 三連休 – Mikkame wa yaru koto mo nashi sanrenkyū “Nimic de
47
făcut/în a treia zi / Week-end-uri lungi” . Salariații sunt atât de dedicați companiei, făcând ceea ce li se cere ,
48
încât tot ceea ține de propria invidualitate este uitat, de neînțeles, provocând confuzii. Modul în care trece
fiecare zi se înscrie într-o monotonie în care nu se regăsește nici un contact cu lumea umană, ci scurte
interacțiuni cu jocuri mecanice încadrate între sositul târziu și plecatul devreme de la locul de muncă: 朝遅刻
49
50
昼パチンコ 午後早退 - Asa chikoku hiru pachinko gogo sōtai “Dimineața târziu / La prânz – pachinko/
51
Plec devreme” . Principiile confucianiste se reflectă în grija pentru păstrarea feței, așa cum este subliniat în
următoarele versuri, în care salariatul își exprimă îngrijorarea cu privire la rușinea pe care ar putea cineva să o
resimtă dacă ar pleca înaintea celui superior: さあ五時だ 誰が最初に 席を立つSaa goji da dare ga
52
saisho ni seki wo tatsu “5 p.m. / Cine va pleca / Mai întâi” . Orele suplimentare, care îi îndepărtează de viața
de familie și de propria individualitate, sarcinile complexe, stresul și încercarea de a găsi un echilibru, timpul
îndelungat petrecut pe drum pentru a ajunge la companie, care constituie un alt mod de înstrăinare de soție și
53
de copii, se reflectă de asemenea în versurile mai multor angajați : まだ寝てる 帰ってみれば もう寝
54
てる – Mada neteru kaette mireba mō neteru “Încă dormind/ Când mă întorc acasă/ Deja dorm duși”. Acest
senryū surprinde esența existenței unui salariat japonez, a cărui activitate pare să nu fie extinsă doar între mo-
mentele în care propriii copii deschid ochii și îi închid pentru a merge la culcare, ci pe o perioadă mai lungă,
care duce la construirea unei imagini paterne diferite, în care tatăl aproape nu mai este perceput ca un membru
al familiei. În antiteză cu otoko-yaku (actrițele care joacă rolurile masculine) de la Teatrul Takarakuza, în al
căror portret se împletesc frumusețea, inteligența, puritatea, romantismul, fiind admirate de majoritatea spec-
55
tactoarelor, acești sarariiman nu constituie deloc idealul masculin . Dificultatea în ceea ce privește clădirea
unor momente proprii, în care fiecare să se poată detașa de problemele firmei așa cum este detașat de treburile
de acasă, este resimțită în versurile 無料するな 本心なら 休暇くれ - Muryō suru na honshin nara kyūka
56
kure “Nu te epuiza/ Dacă într-adevăr asta simți/ Dă-mi o zi liberă” .
22 grafica: Andreea Popescu REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54