Page 27 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

MOD / MODEL
Poezia care a fost considerată demnă de premiul I la ediția din anul 2017 punctează un paradox al vieții
de zi cu zi, în care este prefigurată și absența unei relații cu natura, în care individul s-ar putea regăsi pe sine,
spațiul fiind unul închis, iar mișcările, marcate de artificialitate: スポーツジム、車で行って、チャリをこ
57
ぐ – Supōtsujimu kuruma de okonatte, chari wo kogu “Până la sala de sport/ Unde pedalez/ Merg cu mașina”.
Contradicții asemănătoare între fapte se întâlnesc și în alte poezii, restricțiile (de exemplu, în ceea ce privește
fumatul și consumul de sare) fiind tratate cu umor . Pe următoarele locuri s-au plasat poezii care redau at-
58
mosfera tensionată din familie, salariații nefiind neînțeleși doar de către soție, ci și de către computere: 違う
だろ！ 妻が言うなら そうだろう ‐ Chigau daro! Tsuma ga iu nara sō darou “Nu-i așa!/ Dacă spune
59
soția/ Așa o fi”; ノーメイク、会社入れぬ、顔認証 – Nō meiku, kaisha hairenu, kaoninshō “Fără machiaj/
60
Sistemul de recunoaștere facială/ Nu m-a lăsat să intru”. Raportul uman-tehnologizat este unul sensibil, în
care totul se întâmplă în detrimentul naturii umane, blocate în mulțimea de aparate, parole și sisteme de
recunoaștere care oferă siguranță conform unor standarde care se întorc împotriva caracterului natural: 減る
記憶、それでも増える、パスワード – Heru kioku, sore demo fueru, pasuwādo “Memoria tot mai slabă/
61
Cu toate acestea, tot mai multe/ Parole”. Memoria, deși slabă, nu încorporează numai aspecte care țin de co-
ordonatele lumii corporatiste, ci și evenimente din istoria personală, ca în cazul următorului senryū: 記憶に
62
ない 夫vのどこに 惚れたのか - Kioku ni nai otto no doko ni horeta no ka “Unde/ S-o fi îndrăgostit/ De
soțul ei”. Nu doar interioritatea masculină, ci și cea feminină se exprimă prin intermediul acestor senryū, în
care apar termeni specifici culturii populare, de exemplu, ikemen (bărbat cu un aspect fizic plăcut): 汗だくは
イケメンだけが 許される – Asedaku wa ikemen dake ga yurusareru “Doar un ikemen/ Are voie/ Să trans-
63
pire”. Ruptura și înstrăinarea de propriile rădăcini sunt notate în următoarele versuri, în care legătura cu primii
ani ai existenței este înlocuită de ceva care se încadrează în limitele formalului, economicului: ふるさとへ
納税だけが 帰省する - Furusato e nōzei dake ga kisei suru “Acasă/ Se mai întorc/ Doar taxele”. Eul nu
64
mai revine în propriul mediu, care mai primește doar vizite formale din lumea îndepărtată a capitalismului.
Formalitățile sunt legate și de mediul virtual - prin aparenta satisfacție oferită de aprecierile din partea celorlalți,
plăcerile naturale sunt suprimate, precum cea resimțită atunci când individul încearcă diverse feluri de mâncare
în mai multe localuri, scopul nemaifiind unul care ține doar de propria ființă: インスタで イイネ! を取るた
め食べ歩き - Insuta de ii ne! Wo toru tame tabearuki “Pentru un like/ pe Instagram/ Gustăm diverse feluri
65
prin restaurante”. Individul este amenințat încontinuu de tehnologizarea exagerată, care tinde să îl substituie
și să ducă la dispariția a tot ceea ce unea umanul de natural, însă totul este privit cu umor, ca și când s-ar înscrie
în firescul lucrurilor.
Timpului petrecut în companie i se adaugă timpul dedicat reflectării asupra propriei persoane, inclusiv
asupra propriei înfățișări, care nu corespunde canoanelor: 皮下脂肪 資源にできれば ノーベル賞 -
66
Hikashibō shigen ni dekireba nōberu-shō “Grăsimea subcutanată/ De-aș putea-o transforma într-o resursă
naturală/ Aș primi Nobelul”.
Alte poezii premiate în ultimii ani prezintă fe-
nomene care caracterizează relațiile dintre soți din
spațiul japonez, contrastul dintre tradiție și moderni-
tate, conflicte care definesc cultura afacerilor din Ja-
ponia: ラインより 心に響く 置き手紙 - Rain
67
yori kokoro ni hibiku okitegami “O scrisoare/ Are un
ecou mai puternic în inimă/ Decât Line”. Nevoia de
afecțiune este resimțită, aplicațiile prin care se comu-
nică eficient, dar lipsit de emoții profunde, în societa-
tea contemporană, neputând lua locul metodei altădată
des folosite și impregnate de apropiere sufletească, co-
municarea fiind una autentică – scrisoarea. Numerele
ajung să umple existența unui salariat, care are, în mod
mai mult sau mai puțin surprinzător, o relație foarte
strânsă cu cifrele și nu cu cei asemenea lui, și aici căl-
dura interioară fiind inexistentă: キミだけは オレ
のものだよ マイナンバー 68 Kimi dake wa ore no
mono da yo mainanbā “Numărul meu/ Ești doar/ Al
meu”. Dinamica – sau mai degrabă monotonia – fa-
miliei este compusă din tensiunile din timpul cinei,
când salariatul își dă seama că soția nu i-a pregătit o
masă copioasă, următorul senryū conținând un joc de
cuvinte – okazu nashi (fără fel principal) și omotenashi
(ospitalitatea fără urmă de egoism din cultura
niponă) : 妻不機嫌, お米ﾄと味噌汁, 「お・か・
69
ず・な・し - Tsuma fukigen, okome to misoshiru, o
70
ka zu na shi “Soția capricioasă/ Numai orez și supă
miso / Nici un fel principal”.
71
REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54 grafica: Raluca Negoiță 23