Page 28 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

ESEU rului îndrăgostit de sine însuși este trăit și de Echo,
care îi simte durerea: De cîte ori nenorocitul copil stri-
“Să iubească acesta, dar să nu poată avea ceea ce gase “Vai”, ea repeta cu voce răsunătoare “Vai”.
iubește”. Blestemul iubirii imposibile atinge punctul
Blestemul este ascultat de zei, lui Narcissus culminant în aceste secvențe, când cel iubit, îndrăgos-
fiindu-i sortit să se îndrăgostească de sine, de propriul tit de propria reflexie, de o iluzie, se apropie de final,
chip reflectat în apă: se îndrăgostește de ceea ce nu iar cea care îl iubește, respinsă în trecut, îi trăiește du-
era corp, ci numai o umbră, căreia speranța lui îi rerea la aceeași intensitate. După moartea lui Narcis,
dădea viață. Se poate observa nebunia tânărului care, tot ceea ce rămâne în urmă este o floare galbenă înve-
din acest moment, începe să se divinizeze și să își do- lită în multe foi albe, așadar narcisa, care preia numele.
rească să atingă imposibilul. Narcis fusese intangibil Destinul lui Narcis a fost, încă de la naștere,
pentru toți cei care încercau să se apropie de el. Acesta supus unui sfârșit iminent. Blestemul care a fost arun-
este momentul în care devine intangibil și pentru sine cat asupra lui la câțiva ani după ce s-a născut i-a adus
însuși: N-are nimic în sine. Vine cu tine și rămâne cu finalul. Dragostea lui Echo pentru Narcis a fost un
tine. Narcis nu mai trăiește doar în singurătate, ci își blestem care i-a adus doar o viață trăită în singurătate
trăiește propria singurătate, delirantă. Cuvintele pro- și durere. Blestemul lui Narcis a constat în a muri sin-
fetului sunt cele care se adeveresc. Tânărul cunoaște gur, înnebunit de sine însuși, în timp ce blestemul lui
durerea sfâșietoare a iubirii imposibile care, în cele din Echo a fost acela de a nu fi iubită de cel care a murit
urmă, îi aduce sfârșitul, unul inevitabil. Nebunia sa în fața ochilor săi.
atinge apogeul: Narcissus își sfâșie hainele și, în pro- La final, după împlinirea blestemelor, ceea ce
pria nebunie, amestecată cu durerea cauzată de iubirea rămâne este ecoul unei iubiri tragice, imposibile.
imposibilă, e tot mai aproape de moarte. Finalul tână-

Prof. Crina CAPOTĂ

Romantism/simbolism

Analizând cu atenţie doctrinele curentelor li-
terare, vom putea observa că simbolismul a apărut ca
un ecou al romantismului (mai ales al „Romantismului
Înalt”), fiind considerat de altfel un neoromantism. În
lucrarea sa intitulată De la Baudelaire la suprarealism,
Marcel Raymond arată că atât romantismul, cât şi sim-
bolismul sesizează poezia în esenţa ei care este liris-
mul, opera creată fiind o adevărată „artă de a simţi”.
Cititorul va şti că poemul e mijloc de cunoaştere; îi
vorbeşte de o realitate profundă ce-i propune o lume
imaginară cu un caracter simbolic, aluziv, începând cu
poezia romantică, continuând cu cea simbolistă şi
ajungând la suprarealism. Poeţii simbolişti îşi recu-
nosc drept precursori pe romantici. În lucrarea de faţă,
vom încerca să realizăm o paralelă între cele două doc-
trine estetice, pentru a observa multe asemănări, dar
şi diferenţe în ceea ce priveşte stările, atitudinile, sen-
timentele eului liric, importanţa visului care ne scoate
din jalnica noastră singurătate, idealitatea lumii, modul
în care sunt tratate simbolurile, muzicalitatea versuri-
lor.
Romantismul este un curent literar care apare
în Germania, la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Ma-
nifestat ca reacţie la raţionalismul şi constrângerile for-
male ale clasicismului, romantismul a devenit întâiul
curent cu un caracter de universalitate în prima parte
26 26 grafica: Andreea Colan REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48