Page 26 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

ESEU timpul cât fusese plecat. Monologul interior surprinde
drama îndrăgostitului: Luchi, Luchi, gândea el fugind
de la liceu, deşi ar fi avut bani pentru taxe, Parizianu (credeadoar că fuge, fără să-și dea seama că mersul
face eforturi mari pentru a-și ține băiatul în școală, său era rar și aproape împleticit). Niciodata, Luchi n-
gândindu-se că acesta ar fi putut ajunge să lucreze ca o să te mai iubească cineva ca mine!... Adio!... Totul
funcționar în primărie și să aibă o viață mai ușoară. s-a sfârșit!... 15
Ştefan nu e apreciat în sat pentru inteligenţa lui, cu- Ștefan Paul este, în structura lui, un personaj
noscuţii, rudele şi chiar propria familie considerându- predist care, așa cum observă Eugen Simion, are două
l cam nătâng. Pe de altă parte și Ştefan întreţine acestă mari însușiri: spiritul practic și capacitatea de a trăi in-
impresie prin comportamentul său bizar. Naratorul no- terior. Paul Ștefan vede rapid și profund, apoi privirea
tează faptul că băiatul avea o veselie ciudată, inexpli- lui se golește de orice semnificație exterioară. E sem-
cabilă, din care nu răzbătea în afară decât câte-un nul că viața se retrage în interior [...]. Simptom, de
cuvânt sau câte o expresie pe care le repeta până te altfel, cunoscut în tipologia predistă, Ilie Moromete,
scotea din sărite. Tânarul decide să plece la Bucureşti fiul său Niculae și acum nepotul, Paul Ștefan, trec des-
12
și pătrunde în tumultoasa viaţă a capitalei. Graţie ca- eori prin momente de uitare, în astfel de clipe, ei se
lităţilor sale intelectuale, este angajat la Timpul de un uită, dar nu văd, au privire, dar nu vedere. Fenomenul
patron binevoitor, Grigore Patriciu şi este dat în grija invers, intrat și el în tehnica moromețiană, este inten-
lui Niki Dumitrescu, mâna dreaptă a patronului, care sificarea vederii. 16
îl ajută să se familiarizeze rapid cu viaţa de redacţie. Personajul principal al romanului este un alter
Acesta îl îmbracă, îi găsește o garsonieră elegantă și ego al autorului, căci şi Marin Preda trăieşte eveni-
chiar îl invită la masă la el acasă pentru a-l cunoaște mentele pe viu, la sosirea sa, la 19 ani, în Bucureşti,
mai bine. Ștefan îi povestește despre Ioana, fata din de aceea romanul are, ca şi Moromeţii de altfel, o
satul lui de care era îndrăgostit și căreia îi promisese componentă emoţională foarte puternică. Prins în vâr-
că dacă totul va fi bine, o va aduce și pe ea în tejul acestor întâmplări agitate şi ultimative, atât în
București, despre familia Moromeților, despre unchiul viaţa socială cât şi în cea afectivă, personajul se for-
său, Ilie Moromete, despre cei trei veri fugiți la mează, treptat, în spiritul unei individualităţi puter-
București pentru a-și face un rost. În casa colegului de nice, pentru că, deşi aparent nu are simţul competiţiei
redacție, o cunoaște pe sora acestuia, Luchi, care îl in- şi o refuză, superior, fără prea multe deliberări, tră-
vită să petreacă împreună revelionul. Ștefan se dează în toate acţiunile sale spiritul luptătorului. 17
îndrăgostește de fată, aceasta i se dăruiește, dar relația Prin urmare, prin romanul Delirul, chiar și în
lor nu funcționează, fiindcă ea nu poate înțelege com- această variantă neterminată, Marin Preda invită la
portamentul lui bizar, acea uitare de sine și de lume. meditaţie asupra unor aspecte fundamentale din istoria
Trimis pe front în calitate de corespondent de noastră de după Primul Război Mondial, fie că o face
razboi pentru ziarul la care lucrează, Ștefan surprinde, prin recrearea artistică a realităţii interbelice, fie ca
ca și Stefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dra- analist al vremii lui Antonescu. Romancierul tratează
goste, întâia noapte de război, ororile războiului. Este istoria ca pe un spectacol încărcat de înţelesuri; nu își
rănit, dar nu dorește să fie trimis acasă, pentru a trăi propune să țină lecții despre moralitatea istoriei, ci
pe viu evenimentele. O scenă înfiorătoare îi produce doar să provoace la interogație.
un șoc așa de puternic, încât nu-și mai revine nici după
întoarcerea în București. Talentul jurnalistic, acea ca-
pacitate de a sesiza detalii pe care alții nu le vedeau, îi
este apreciat de un confrate de la ziatul Tempo: - BIBLIOGRAFIE
Ștefane, eu te cunosc din auzite [...], dar habar nu Marin Preda - Delirul, Ed. Cartea Românească,
aveam că știi să scrii atât de bine. 13 București, 1987;
Întors în București după un drum infernal pe
scara trenului, constată stupefiat că textele de pe front - Jurnal intim. Caiete de atelier (Delirul), Ed. Cartex,
București, 2007;
îi fuseseră modificate în tonul propagandei, iar cel care - Creație și morală, Ed. Cartea Românească,
intervenise era chiar Niki care îi motivează că toate îi București,1989;
fuseseră respinse de cenzură: - Ștefane, strigă Niki, ge- - Imposibila Întoarcere, Un semn de întrebare, Ed. Cartea
neralul e acela care a dat ordin cum să se scrie despre Românească, Ediţia a II-a, București, 1972;
război. [...] N-ai citit în ce limbaj sunt scrise articolele Andrei Grigor - Romanele lui Marin Preda, Ed. Aula,
normative? Tu ce-ai crezut, că poți face excepție? Braşov, 2003;
Crezi că e războiul tău, să scrii cum vrei tu despre el? 14 Nicolae Manolescu - Arca lui Noe, Ed. 100+1 Gramar,
Deși venise de la gară direct la iubita lui, mânat de un București, 2001;
dor nebun, constată cu tristețe că Luchi îl părăsise în
Florin Mugur - Convorbiri cu Marin Preda, Ed. Alba-
tros, București, 1975;
12 Preda, Marin, Delirul, ed. cit
13 Preda, Marin, Delirul, ed. cit Eugen Simion – Scriitori români de azi, Ed. Litera,
14 idem București 2002.
15 Preda, Marin, Delirul, ed. cit
16 Simion, Eugen, Scriitori români de azi, Buc., Ed. Litera, 2002
17 Grigor, Andrei, Romanele lui Marin Preda, Ed. Aula, Braşov, 2003
24 REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48