Page 27 - 2017_revista_noastra_nr_47-48
P. 27

ECOU
                Adelina Cristiana BĂLAN

                           clasa a XII-a F


                              Ecoul unei iubiri


                                       neîmplinite




                   “Să iubească acesta, dar să nu poată avea ceea ce iubește.” *





               Iubirea,  pentru  a  dăinui,  are  nevoie  de Narcissus  este,  doar  în  aparență,  un  ales,  datorită
        desăvârșire sau, altfel spus, trebuie să treacă prin toate frumuseții sale neobișnuite: Din pîntecele ei plin, prea
        etapele cristalizării despre care Stendhal vorbește în  frumoasa nimfă a născut un copil, care chiar de pe
        eseul său: Despre dragoste. Atât în literatură, cât și în acum putea fi iubit de nimfe. Îl chema Narcissus. În
        celelalte arte, iubirea neîmplinită sau imposibilă este esență, viața băiatului stă sub semnul blestemului și al
        o temă pe care creatorii au dezvoltat-o, în diverse nebuniei: Întrebînd dacă fiul ei are să vadă timpul în-
        forme, în operele lor.                                delungat al unei bătrîneți înaintate, fatidicul profet a
               În Metamorfoze, cartea a III-a, Ovidius pre- răspuns: “De nu se va vedea pe sine”. Cuvintele pro-
        zintă  dragostea  imposibilă  dintre  Echo,  una  dintre fetului sunt cele care îi marchează întreaga existență a
        nimfe, și Narcissus, fiul nimfei Liriope și al lui Cep- lui  Narcis.  Crescând  și  fiind  conștient  de  propria
        hisos, dragoste supusă blestemului. Încă de la naștere, frumusețe, tânărul impune o barieră între el și ceilalți:
                                                              nu s-a atins de el nici un tînăr și nici o tînără. Astfel,
                                                              personajul este, în mod conștient și voluntar, un în-
                                                              străinat, acesta alegând singurătatea.
                                                                     În celălalt plan, Echo este supusă tot blestemu-
                                                              lui: nici să tacă atunci cînd altul vorbește nu poate, și
                                                              nici să vorbească ea mai întîi nu știe. (...) Junona o
                                                              pedepsise astfel, fiindcă adesea, cînd căuta să prindă
                                                              pe nimfe în munte cu Jupiter al său, aceasta o ținea
                                                              pe zeiță de vorbă cu dibăcie, pînă fugeau nimfele. (...)
                                                              Echo dublează ultimele sunete și repetă ultimele cu-
                                                              vinte auzite.
                                                                     Întâlnirea celor doi se petrece, în mod întâm-
                                                              plător, în pădure. Un motiv literar des întâlnit, pădurea
                                                              este un spațiu labirintic, al misterului, de data aceasta
                                                              devenind un spațiu în care ia naștere o iubire unilate-
                                                              rală, neîmpărtășită, imposibilă. Echo nu poate vorbi
                                                              cea dintâi, însă Narcis se simte urmărit și strigă, ur-
                                                              mând un schimb de  cuvinte: “E cineva pe-aproape?”.
                                                              “Aproape”, “Să ne iubim.”, “Ne iubim”. Nimfa crede
                                                              în iubirea tânărului și i se arată, dar respingerea este
                                                              iminentă: “Nu mă îmbrățișa, mai bine să mor decît să
                                                              mă las ție”. Narcissus este sortit singurătății, o singu-
                                                              rătate pe care o alege de bunăvoie. Ultimele cuvinte
                                                              ale lui Echo, “Mă las ție”, surprind destinul dureros
                                                              al iubitei respinse care, din acea clipă, alege o viață
                                                              izolată: De atunci trăiește în peșteri singuratice. Sin-
                                                              gurătatea nimfei este în antiteză cu cea a lui Narcis:
                                                              pentru ea, singurătatea este un blestem, în timp ce pen-
                                                              tru el, este o alegere conștientă. Tânărul nu o poate
                                                              iubi  pe  nimfă.  Datorită  frumuseții  sale,  pe  care  o
                                                              conștientizează, el devine intangibil și pentru celelalte
                                                              nimfe sau tinere. Una dintre acestea, fiind respinsă,
                                                              precum Echo, aruncă un blestem asupra lui Narcis:

                                                              * Toate citatele sunt preluate din Ovidius - Metamorfoze,
                                                              ediția a II-a revăzută; studiu introductiv,
           REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48                          traducere și note de David Popescu            25
   22   23   24   25   26   27   28   29   30   31   32