Page 27 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

ECOU
Adelina Cristiana BĂLAN

clasa a XII-a F

Ecoul unei iubiri

neîmplinite

“Să iubească acesta, dar să nu poată avea ceea ce iubește.” *

Iubirea, pentru a dăinui, are nevoie de Narcissus este, doar în aparență, un ales, datorită
desăvârșire sau, altfel spus, trebuie să treacă prin toate frumuseții sale neobișnuite: Din pîntecele ei plin, prea
etapele cristalizării despre care Stendhal vorbește în frumoasa nimfă a născut un copil, care chiar de pe
eseul său: Despre dragoste. Atât în literatură, cât și în acum putea fi iubit de nimfe. Îl chema Narcissus. În
celelalte arte, iubirea neîmplinită sau imposibilă este esență, viața băiatului stă sub semnul blestemului și al
o temă pe care creatorii au dezvoltat-o, în diverse nebuniei: Întrebînd dacă fiul ei are să vadă timpul în-
forme, în operele lor. delungat al unei bătrîneți înaintate, fatidicul profet a
În Metamorfoze, cartea a III-a, Ovidius pre- răspuns: “De nu se va vedea pe sine”. Cuvintele pro-
zintă dragostea imposibilă dintre Echo, una dintre fetului sunt cele care îi marchează întreaga existență a
nimfe, și Narcissus, fiul nimfei Liriope și al lui Cep- lui Narcis. Crescând și fiind conștient de propria
hisos, dragoste supusă blestemului. Încă de la naștere, frumusețe, tânărul impune o barieră între el și ceilalți:
nu s-a atins de el nici un tînăr și nici o tînără. Astfel,
personajul este, în mod conștient și voluntar, un în-
străinat, acesta alegând singurătatea.
În celălalt plan, Echo este supusă tot blestemu-
lui: nici să tacă atunci cînd altul vorbește nu poate, și
nici să vorbească ea mai întîi nu știe. (...) Junona o
pedepsise astfel, fiindcă adesea, cînd căuta să prindă
pe nimfe în munte cu Jupiter al său, aceasta o ținea
pe zeiță de vorbă cu dibăcie, pînă fugeau nimfele. (...)
Echo dublează ultimele sunete și repetă ultimele cu-
vinte auzite.
Întâlnirea celor doi se petrece, în mod întâm-
plător, în pădure. Un motiv literar des întâlnit, pădurea
este un spațiu labirintic, al misterului, de data aceasta
devenind un spațiu în care ia naștere o iubire unilate-
rală, neîmpărtășită, imposibilă. Echo nu poate vorbi
cea dintâi, însă Narcis se simte urmărit și strigă, ur-
mând un schimb de cuvinte: “E cineva pe-aproape?”.
“Aproape”, “Să ne iubim.”, “Ne iubim”. Nimfa crede
în iubirea tânărului și i se arată, dar respingerea este
iminentă: “Nu mă îmbrățișa, mai bine să mor decît să
mă las ție”. Narcissus este sortit singurătății, o singu-
rătate pe care o alege de bunăvoie. Ultimele cuvinte
ale lui Echo, “Mă las ție”, surprind destinul dureros
al iubitei respinse care, din acea clipă, alege o viață
izolată: De atunci trăiește în peșteri singuratice. Sin-
gurătatea nimfei este în antiteză cu cea a lui Narcis:
pentru ea, singurătatea este un blestem, în timp ce pen-
tru el, este o alegere conștientă. Tânărul nu o poate
iubi pe nimfă. Datorită frumuseții sale, pe care o
conștientizează, el devine intangibil și pentru celelalte
nimfe sau tinere. Una dintre acestea, fiind respinsă,
precum Echo, aruncă un blestem asupra lui Narcis:

* Toate citatele sunt preluate din Ovidius - Metamorfoze,
ediția a II-a revăzută; studiu introductiv,
REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 traducere și note de David Popescu 25