Page 25 - 2017_revista_noastra_nr_47-48
P. 25

ECOU
        un ordin de exil care i-ar fi salvat viața. Bătrâna este
        neîndurătoare cu fiul ei, mai ales atunci când acesta își
        arată sentimentele antisemite: Orice mi-ai spune, nu
        poți învinui pe oameni de la Dumnezeu, ca evreii, că
        sunt evrei, ca și când ei s-ar fi hotărât în burțile ma-
        melor lor să fie jidani pe pământ, ca să poată alți oa-
        meni, care nici ei n-au avut niciun rol când s-a hotărât
        în burțile mamelor lor românce, să fie români, să-i
        împuște pe urmă când s-or face mari pe cei care s-au
        născut  în  burți  de  evreice.  [...].  Nu  de  la  mine  ai
        învățat toate astea, ci de la legionari. Și nu de mic și
        nici de tânăr, ci de curând! [...]. Cine ți-a dat ție drep-
        tul să gonești din țară oameni care se simt bine la noi?
        Niciodată nu s-a întâmplat asta în istorie. 11
               Generalul nu se teme pentru viața sa, ci pentru
        ceea ce se va întâmpla cu țara dacă va fi ucis. Bătrâna
        îl sfătuiește să se apere și să apere și țara. Să nu dea
        ordin să se tragă în legionari până nu vor trage ei pri-
        mii în armată și, ca să nu intre în conflict cu Germania,
        să stabilească o întâlnire cu Hitler. La plecare, gene-
        ralul îi mulțumește mamei pentru sfaturi și o asigură
        că evreii de la noi nu vor avea soarta celor din alte țări.
        S-a comentat intens, mai ales după 1990, în legătură
        cu prezenţa generalului Ion Antonescu ca personaj în
        romanul Delirul. Generalul Antonescu este prezentat
        din mai multe perspective: ca personalitate politică,
        dar şi ca om frământat de deciziile pe care trebuie să
        le ia. Mai întâi, generalul este văzut de Paul Ştefan la
        o ceremonie legionară desfăşurată pe cheiul Dâmbo-
        viţei, alături de Horia Sima. Apoi apare acasă la mama
        sa căreia îi cere sfatul în privinţa relaţiilor sale cu le-
        gionarii ale căror acţiuni Antonescu nu le mai poate
        tolera. De asemenea, este prezentat şi într-o întâlnire
        cu Hitler în faţa căruia generalul are o atitudine demnă
        şi fermă, prezentată de romancier în contrast cu aceea
        a lui Hacha, reprezentantul Cehoslovaciei. În timpul        grafica: Alexandra Alexe
        revoltei legionarilor, Antonescu are un comportament
        care intrigă: vorbeşte puţin, nu reacţionează imediat la  luni mai târziu, cum a decurs întâlnirea. Ștefan observă
        crimele legionarilor, pare ezitant şi depăşit de eveni-  că Moromeții stau în jurul mesei ca niște străini. Ni-
        mente. În realitate, el pregăteşte lovitura decisivă prin  ciunul dintre băieți nu îndrăznește să întrebe care este
        care îi poate înlătura de la putere, aşa cum îi sugerase  motivul venirii tatălui la București. Ilie Moromete
        Hitler. Personalitatea acestuia se completează din co-  rupe în cele din urmă tăcerea, însoțindu-și cuvintele
        mentariile unor personaje care-i pun sub semnul între-  cu un clătinat din cap a reproș. Gestul sugerează că nu
        bării  deciziile  sau  chiar  le  interpretează  negativ.  era mulțumit de feciorii lui. Acest lucru îl știau și cei
        Declanşarea războiului din estul Europei, instaurarea  trei și cred că tatăl n-ar fi trebuit să mai bată atâta drum
        dictaturii militare, măsurile controversate îl transformă  ca să le reamintescă motivul pentru care plecaseră de-
        într-o figură total nepopulară. Un general din armata  acasă: disprețul și nemulțumirea lui pentru primii săi
        română este, spre exemplu, nedumerit că Antonescu     născuți pe care mereu i-a luat în râs. Bărbați în toată
        n-a oprit armata pe Nistru şi a mers mai departe îm-  puterea cuvântului, cei trei fii nu se mai tem că tatăl îi
        potriva armatei sovietice.                            va bate dacă nu se supun voinței lui, de aceea Moro-
               Deşi generalul Ion Antonescu nu este o figură  mete pleacă fără să-și fi împlinit gândul acela ascuns
        centrală în roman, i s-a reproşat lui Marin Preda modul  cu care venise.
        în care a reflectat personalitatea acestuia. Privindu-l      Există în romanul Delirul o lume foarte di-
        din mai multe perspective, prozatorul adoptă o atitu-  versă. Narațiunea intersectează destine politice intere-
        dine obiectivă conştient fiind de faptul că va intra în  sante, polemice, prezentate de multe ori în opoziţie cu
        conflict cu viziunea propagandei comuniste.           ceea ce scriu manualele de istorie, dar şi experienţe in-
               Într-un alt plan, este surprins conflictul dintre  dividuale ale unor personaje ca Paul Ştefan, Luchi,
        Ilie Moromete și fiii săi. Tatăl face drumul până la  Achim Moromete, Paraschiv Moromete etc.
        București într-un ultim gest de împacare cu fiii cei         Personajul principal al romanului este Ştefan
        mari. Scena întâlnirii este prezentată din perspectiva  Paul, fiul lui Parizianu din Siliştea-Gumeşti. Baiatul
        lui Ștefan al lui Parizianu, care, deși nu a fost prezent  este nepotul lui Moromete şi văr bun cu Niculae. Spre
        tot timpul la discuții, îi povestește tatălui său, câteva  deosebire de Ilie Moromete care-l retrage pe Niculae

            REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48                               11  Preda, Marin, Delirul, ed. cit      23
   20   21   22   23   24   25   26   27   28   29   30