Page 34 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

ESEU grafica: Alexandra Marinescu

Dostoievski în care se întrupează duhul răului, primul
aspect care se descoperă şi pe care-l îmbracă aceştia
este orgoliul şi invidia. Orgoliul lor constă tocmai în
refuzul de a se integra ordinii morale stabilite de Dum-
nezeu. Mai există ceva aici, o tendinţă de a crea după
mintea lor o altă ordine contrară celei stabilite de
Dumnezeu: “Oamenii obişnuiţi trebuie să se supună
legilor şi nu au dreptul să le calce pentru că, vedeţi
dumneavoastră, ei sunt oameni obişnuiţi. Iar cei <de-
osebiţi> au dreptul să comită crime şi să calce orice
lege, tocmai pentru că ei sunt oameni <deosebiţi>.”
( Raskolnikov în “Crimă şi pedeapsă”)
Conform Sfântului Ioan Evanghelistul, răul re-
prezintă o deviaţie continuă şi permanentă de la ordi-
nea stabilită de Dumnezeu şi are direcţia către
distrugere în neant. Negaţia de la care pleacă păcatul
(fiindcă orice păcat săvârşit este o negaţie a lui Dum-
nezeu) ajunge în cele din urmă să fie o negaţie a omu-
lui, când a săvârşit păcatul, iar în ultimă fază, o negaţie
a lui însuşi. Ceea ce vrea scriitorul să înţelegem este că
Aceasta este convingerea lui Dostoievski şi, de “cel care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu este nebun şi lu-
aceea, raţionalismul lui Rodion Raskolnikov apare ca mina cunoştinţei n-a strălucit asupra lui.” (Sfântul
un instrument prin care diavolul lucrează asupra aces- Nectarie). Raskolnikov s-a întors cu totul spre raţiune,
tui individ, dându-i masca înşelătoare a eroului uni- abandonându-se ei; în afară de sine nu vede nimic al-
versal care îşi sacrifică principiile morale pentru binele tceva. Inima lui râvneşte puterea, acesta fiind idolul
societăţii. adoraţiei lui. Şi totuşi crima nu aduce cu sine decât
disperare, iar “cel disperat, deşi trăieşte, este mort”,
pentru că a pierdut conştiinţa scopului existenţei sale.
Umbra morţii se arată cutremurătoare înaintea lui şi îl
vânează ca pe un fugar, este îngrozit de ea, însă chipul
morţii rămâne de-a pururi în faţa ochilor săi şi se înti-
păreşte în fiinţa sa.
Aşadar, Raskolnikov, ca un alt Adam, a fost
grafica: Monica Hozoc respectarea legii morale, ci în gustarea fructului oprit,
pedepsit fiindcă, avându-şi cugetul întunecat, s-a lăsat
convins că desfătarea de binele absolut se află nu în

nerespectând binele aflat în sinea lui.
Porunca “Să nu ucizi!” nu exprimă o limitare
divină a libertăţii umane, ci o revelare a limitelor fiin-
ţei noastre, egală cu o punere în gardă asupra unui
exerciţiu (sin)ucigaş al libertăţii. Scriitorul ştie că
dreptatea a fost deja transcendental împlinită, deşi em-
piric lumea este, inerţial, un înfiorător calvar al sufe-
rinzilor. Oamenii nu îşi primesc plata lor, ei îşi dau
plata lor. Dumnezeu nu este răzbunător. La un nivel
mai adânc, însă, conflictul se interiorizează. “Aici,
conştiinţa găseşte o lege internă în faţa căreia trebuie
să opună justificările unei libertăţi detutelate. Impera-
tivul categoric este Legea internă şi necesară a conşti-
inţei, imanent impusă unei decizii majore. Excepţia
30 REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42