Page 29 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

confişte ei antena de satelit, stângaci mascată pe o te- ESEU
rasă, act pe care regimul îl justifică prin necesitatea lui
de a controla puritatea morală a cetăţenilor. sonalizării, ca într-un dans macabru al unei iniţieri tri-
Controlul pătrunde şi în poate ultima redută a bale în care vraciul ce i-a luat pe neofiţi de lângă ma-
individualităţii în numele unei identităţi pe care omul mele lor nu are nicio intenţie să-i restituie tribului ca
- obiect al abuzului - nu o poate recunoaşte şi îl face bărbaţi apţi de vânătoare şi luptă, cu drept de a se că-
să se simtă străin. Dacă am vrea să tratăm lucrurile pur sători şi de a avea copii, ci pentru a le fura pentru tot-
speculativ, alteritatea malefică se maschează în iden- deauna identitatea, demnitatea lor, a soţiilor şi copiilor
titate pentru a se legitima şi încearcă să-i delegitimeze lor din viitor, întâmplarea a făcut să vizionez un film
pe cei ce reprezintă identitatea fie la nivel individual, care are la bază ecranizarea foarte fidelă a romanului
fie la nivel naţional. Asta e pe scurt istoria controlului “Idiotul” de Dostoievski, şi să mă întorc la textul citit
absolut, sordida poveste a pedofilului Humbert care, şi recitit al marelui rus, iar gândurile ce păreau că se
folosind orice mijloace, de la minciună la droguri, la limpezesc să fie din nou tulburate de năucitoarea per-
urmărirea oricărei discuţii a fetei cu un străin, dărâmă spectivă asupra iubirii, vinei şi milei pe care o aduce
toate redutele identităţii copilului Lolita care devine de data aceasta personajul absolut surprinzător, prinţul
în discursul lui nimfetă încăpăţânată, lipsită de rafi- Mâşkin.
nament, nerecunoscătoare şi corupătoare, mincinoasă La începutul Cărţii întâi, Mâşkin e obsedat de
şi manipulatoare, pe câtă vreme ea e Dolores, o prea- confesiunea unui condamnat la moarte care-şi închi-
dolescentă nefericită, prizoniera unui detracat care mi- puise că ultimele cinci minute până la căderea ghilo-
mează extraordinar de bine normalitatea unui tată tinei îi ajungeau să trăiască foarte multe vieţi, iar când,
singur, cult, sever cu moderaţie, preocupat de soarta în ultima secundă, ajunge o foarte surprinzătoare de-
“fiicei” sale adoptive a cărei mamă a decedat într-un cizie de graţiere, el consideră că este posesorul unei
tragic accident. infinităţi care va fi viaţa lui de la momentul graţierii
În lungile zile când mă înfuriam pe mine că nu şi până la moarte. Prinţul, după ce, în mod inexplica-
mă pot desprinde de obsedantele mecanisme ale tre- bil, este cruţat pentru un timp, de misterioasa maladie
cerii de la eu la străin şi de la legitim la ilegitim, de la ce-l lasă, după crize foarte puternice inert şi idiot, chiar
identitate la alteritate într-un nebunesc joc al deper- după spusele sale, simte aceeaşi dilatare extraordinară

a timpului, dar şi a eului său ale cărui graniţe parcă se
efasează şi dintr-o dată e privit de tot ce se întâmplă
în jurul său, simte mila, iubirea, vina şi responsabi-
litatea faţă de cei din jur pentru graţia providenţei de
a fi cruţat pentru un timp de boala sa teribilă şi se simte
dator să trăiască spaimele tuturor, să înţeleagă chestiu-
nile ce ţin de identitatea fiecăruia şi să le ghicească lu-
grafica: Dragoș Dimofte sau îl pun într-o situaţie de blazare cei ce nu sunt reli-
crurile ascunse în zonele de umbră. Nu e deloc în sfera
raţiunii seci sau a bunului simţ social, îl dezamăgesc

gioşi pentru că tipul său de a cunoaşte oamenii este
mai degrabă în zona miraculos de simplă a geniului
lui Isus decât în silogismele, analizele, studiile Europei
raţionaliste. Modelul lui Isus este urmat de Mâşkin şi
în iertarea pe care o manifestă faţă de cei ce încearcă
tot felul de lucruri mai mult sau mai puţin mizerabile
cu el dar, deşi se mişcă între creştini, care, teoretic, ar
trebui să fie sensibili la acest model, nici în Elveţia,
nici în Rusia, Mâşkin nu e decât un tip cu idei depla-
sate, “un specimen ciudat”, cum e caracterizat de na-
rator atunci când escrocul Ferdâşenko încearcă să-l
prezinte Nastasiei Filippovna, în jurul lui cuvântul
“idiot” ca emblemă pentru această ciudăţenie a lumii
apărând sistematic.

REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42 25