Page 27 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

radoxal că foarte mulţi oameni au mers la şcoală şi ESEU
mulţi au rămas la stadiul cel mai periculos, acela de
semidocţi, a făcut ca ideologiile să fie foarte puternice, e prea opacă sau neputincioasă pentru a face ceva sa-
să se combine cu orientări religioase fundamentaliste nitar, radical şi bun pentru a îndrepta lucrurile din so-
şi să se scrie cele mai crunte pagini din istoria omeni- cietăţile fundamentaliste. Absolut stranie mi s-a părut
rii, nu ca inventivitate în tortură şi teroare, aici fiinţa apropierea cu încrengătura de abuzuri, minciuni, mi-
umană fiind campion în fiecare etapă majoră a dezvol-
tării sale, ci ca număr de victime şi eficienţă a maşinii
de ucis.
Emoţiile profunde ale indivizilor ce ţin de re-
laţia cu părinţii, fraţii, copiii, de naţiune, de religie sunt
principalele izvoare de valori, dar tot ele sunt, în sfera
intenţiilor demonice, instrumente de isterizare şi deci
de manipulare a mulţimilor, porţi prin care discursul
fals identitar, de fapt forţele malefice ale alterităţii
(văzută de autoarea acestor pagini ca sumă a tendinţe-
lor de distrugere a achiziţiilor pozitive ale oricărei
forme de comunitate umană din partea unor indivizi
răzbunători, din orice motiv posibil) ce se camuflează
în identitate, distrug personalităţi şi destine. Cu cât im-
itaţia interesului general este mai aplicată pe elemente
menite să isterizeze masele, cu atât genocidul are şanse
nu numai să scape nepedepsit, ci să fie văzut ca sal-
vare, ca martiriu pentru purificarea naţiunii de un rău
pe care uzurpatorii valorilor umane, naţionale şi reli-
gioase îl identifică în orice minoritate, cunoscute fiind
toate discursurile împotriva minorităţilor şi toate teh-
nicile de a izola un individ ce ţine de majoritate, dar
care poate fi transformat într-un minoritar ad hoc, cu
scopul de a-l neutraliza. (Nu există majoritate care să
nu poată fi spartă într-o sumă de minorităţi – lucru pe grafica: Dragoș Dimofte
care mulţi nu îl iau în consideraţie atunci când se îm- zeria morală aproape absolută din Lolita lui Nabokov.
bată prosteşte cu isteriile discursului identitar extre- Totuşi, aceasta este ideea cea mai şocantă şi productivă
mist, în spatele căruia indivizi ancoraţi puternic în a cărţii Citind Lolita în Teheran de Azar Nafizi. Ea
propria nulitate caută să se caţăre, şi de multe ori reu- este legată de condiţia personajelor feminine, discipo-
şesc, până la puterea absolută, spre nenorocirea seme- lele profesorului universitar rămasă şomeră din cauza
nilor lor). multiplelor interdicţii şi ingerinţe ale regimului în me-
Deraierea destinelor a sute de milioane de oa- seria de profesor şi a ideilor ei liberale, personaje care,
meni sub imperiul unei ideologii sau alteia prin miş- în viziunea autoarei, sunt legate de nefericita Lolita.
cări politice care au scos în vârful piramidei puterii Cartea intrigă prin exotismul acestui demers de a com-
oameni marginali, semidocţi, resentimentari ai unui para soarta tuturor femeilor dintr-o ţară, indiferent de
regim sau altul, adevăraţi performeri demonici ai urii credinţa lor religioasă şi de statutul matrimonial, fi-
faţă de etnii, clase sociale, minorităţi de orice fel, a nanciar, educaţional, cu un caz rar, extrem, cel al unei
fost principala formă de risipă a Omului în secolul tre- adolescente care e ţinută prizonieră şi abuzată de un
cut, demonul fiind cea mai potrivită metaforă pentru infractor extrem de inteligent care se camuflează
lucrul lor. foarte bine sub aparenţa unui tată grijuliu. Cu atât mai
*** straniu mi s-a părut faptul că, din punctul meu de ve-
Oricât ar părea de ciudat, articolul acesta por- dere, persoana scriitoarei: cadru universitar dedicat,
neşte de la o carte pe care nu am plăcut-o, al cărei rost mamă, soţie, important descendent al unei familii de
l-am înţeles, dar mi se părea că e doar un fel de co- politicieni şi intelectuali din Iran, nu poate să-şi ase-
mentariu al unei persoane care a fugit de oroare şi face muiască viaţa cu nenorocitul personaj al lui Nabokov.
un oficiu de “delator” către restul lumii care, oricum, Atât de neobişnuită a fost experienţa, încât am simţit

REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42 23