Page 23 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

ochii oamenilor neapărat, ci în lucirile lucrurilor, ale ESEU
naturii. Calmul încremenit al obiectelor, bucuria de a
fi viu printre copaci, printre firele de iarbă, sub cerul grafică: Denisa Paula Saragea
vast îl îndeamnă pe Moscarda să trăiască fără teamă
de a fi oglindit şi răsoglindit, viaţa lui e simplă, căci
lucrurile nu interacţionează între ele, ci se ignoră nobil,
magistral. Copacul nu intră în relaţie cu piatra şi chiar
dacă Moscarda e într-un fel pentru copac şi într-un fel
pentru piatră, aceste două imagini nu ajung să interac-
ţioneze sau să influenţeze într-un fel viaţa eroului.
Unde mai punem că nu ştim dacă Natura îşi permite
vreo imagine, căci ea exultă viaţă pur şi simplu.
În fine, Moscarda nu se găseşte pe el în adân-
cul sufletului său, dar îl găseşte pe Dumnezeu şi sur-
priză! Dumnezeul din el, care vrea sinceritate deplină,
care tânjeşte după o identitate pură, în perfect acord
cu sufletul eroului, nu e acelaşi cu Dumnezeul din
afară, căci chiar în persoana episcopului cucernic
există tentaţia de a poza şi de a-i mulţumi pe toţi. Că-
ţeluşa Bibi vrea să intre în Biserică, intuind că e o doar
o casă goală, un artefact steril pentru unul din cele mai
înălţătoare sentimente omeneşti, pe când Moscarda re-
fuză să intre într-o asemenea construcţie, căci el simte
curat şi simte deplin, iar Biserica e doar un artificiu, o
formă mincinoasă a emoţiei religioase.
Natura (căţeluşa Bibi) e curioasă, omul (Mos-
carda) e precaut.
Poate că şi Anna Rosa ar fi meritat câteva cu-
vinte, căci ea e singura femeie căreia i se dezvăluie
tulburătoarea descoperire a lui Moscarda. Ea e cea mai neapărat UNUL, cât un amestec vag de O SUTĂ DE
apropiată oglindă a bărbatului, i-a intuit sufletul, l-a MII şi NICI UNUL. Refuzându-şi condiţia de animal
cunoscut de departe, de unde contururile sunt mai social, el nu mai are cum să-şi formeze o personalitate
clare, a fost confidenta soţiei şi acum, prin intermediul căci nu are cui să i se opună, nu are unde să se afirme,
unui revolver ţinut în geantă din capricii estetice pri- dar nu mai poate fi un nimeni pentru că nu există ter-
mejdioase, a devenit pacienta lui Moscarda. El îi spune men de comparaţie, nu mai există acel UNU complet
totul, îi spune cum totul e numai confuzie şi neînţele- faţă de care NIMENI are un sens, desigur opus. Fuge
gere, iar ea ridică revolverul şi îl împuşcă. Din fericire, de neantul lui NIMENI şi de ridicolul lui O SUTĂ DE
rana nu e fatală, iar justificarea ei e stupefiantă. Fasci- MII, cufundându-se în reflecţiile naturii, de-a dreptul
nată de viziunile lui, găsindu-l mai degrabă interesant, nepăsătoare. Poate că Moscarda se reflectă în oglinda
exotic, ascultându-l, aproape crezându-l, femeia apei, în ochii vreunei libelule, dar în orice caz, dispune
aprope se îndrăgosteşte. Dezgustată însă de Adevăr, de libertatea de a trăi fără a se mai gândi la toate aces-
de toate pozele ei moarte din sertar, de zădărnicia a tot tea.
ce înseamnă frumuseţe şi împlinire, ea vrea să-l NOTE BIBLIOGRAFICE:
omoare, căci cu el ar muri şi sentimentul vag că 1 Ovidiu, Metamorfoze, Traducător Maria Valeria Pe-
această viaţă e departe de a fi mai mult decât o simu- trescu, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1957, p. 89;
2 L. N. Tolstoi, Război şi pace, Traducere şi note de Ni-
lare.
colae Iliescu, Editura Leda, 2011, volumul I, p. 134;
În concluzie, Moscarda ajunge într-un punct în 3 Luigi Pirandello, Unul, nici unul şi o sută de mii, Tra-
care, simţindu-se suprapopulat de lume, decide să se ducător Tudor Moise, Editura Humanitas, Colecţia Raftul întâi,
descotorosească de ea, sfâşiindu-i iluziile despre el, lă- 2004, p. 17;
4
sând-o să-şi construiască altele, dar purificându-se in- Pirandello, op.cit., p. 5
5 Pirandello, op.cit., p. 37
terior prin îndepărtarea de ea. Moscarda ajunge nu 6 Pirandello, op.cit., pp. 106-107
7 Pirandello, op.cit., p. 160
REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42 19