Page 26 - 2014_revista_noastra_nr_41-42
P. 26

ESEU                                            Daniela Plăiașu


              Experienţele alterităţii şi identităţii în trei



              T
                    cărţi stranii, dintr-un motiv sau altul







                                                                      “Şi am conchis cu dramatism că acest
             Moto:
                                                              regim ne pătrunsese atât de adânc în minţi şi
             “Dar nu-mi puteam aminti nimic.                  în suflete, insinuându-se în căminele noastre,
             Doar atât - că am atins                          spionându-ne în intimitate, încât ajunsese să
             Pe Altceva, pe Altcineva, pe Altunde –
                                                              ne modeleze împotriva voinţei noastre.”
             Care, ştiindu-mă, m-au respins.”                         (Azar Nafisi - Citind Lolita în Teheran)
             (Nichita Stănescu – A treia elegie)




                 “Ce-mi pasă mie că este o tensiune anormală, de vreme ce rezultatul, minutul acela de
          trăire, evocat şi analizat apoi în stare normală, după acces, se dovedeşte a fi în cel mai înalt
          grad armonie şi frumuseţe, oferă o senzaţie euforică, nemaiîncercată şi nebănuită până atunci,
          o senzaţie de plenitudine, de echilibru, de împăcare, senzaţia contopirii, într-un elan extatic de
          rugă, cu cea mai sublimă sinteză a vieţii?” (F.M. Dostoievski – Idiotul)


               În numele a ceva mai înalt cred că fiinţa umană
        a încercat mereu să vorbească, să emită valori, să con-
        struiască în virtutea postulării existenţei acestora. Mii
        de ani acest ceva mai înalt a fost cu siguranţă voinţa
        zeilor, a morţilor tribului, a vraciului, a nevoilor tribu-
        lui, alte mii de ani a fost voinţa lui Dumnezeu, dar, în
        ultimele sute de ani, acest în fond  unic izvor de valori
        sacre ce transcendeau fiinţa umană  a început să fie la
        concurenţă cu idealul diverselor tipuri de om: al Re-
        naşterii, al luminilor, omul revoluţionar sau chiar mon-
        struosul  om nou – invenţia naziştilor şi comuniştilor.
        Dacă orice excrescenţă malefică de dorinţă de control
        a semenilor a putut fi mult timp identificată fie cu un
        presupus interes comun sau cu o acţiune având raţiune
        divină sau cu ispitirea de către forţele răului a  celor
        ce-şi găseau vocaţia în a dispune de viaţa şi deci de
        destinele celorlalţi muritori, epoca modernă, pe lângă
        marile salturi înainte ale omenirii care a ajuns la un
        nivel de dezvoltare fără precedent, a inventat, din pă-
        cate, canonul ideologic care poate suprima oameni
        dacă ei sunt “duşmanii” cu voie sau fără voie ai ideilor
        exprimate prin acesta.
               Secolul al XX-lea, prin numărul fără precedent
        al oamenilor care au populat planeta, prin performanţa
        şi masiva prezenţă a armelor şi a  feluritelor  instru-          grafica: Dragoș Dimofte
        mente de supraveghere în masă, dar şi prin faptul pa-
          22                                                     REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42
   21   22   23   24   25   26   27   28   29   30   31