Page 26 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

ESEU Daniela Plăiașu

Experienţele alterităţii şi identităţii în trei

T
cărţi stranii, dintr-un motiv sau altul

“Şi am conchis cu dramatism că acest
Moto:
regim ne pătrunsese atât de adânc în minţi şi
“Dar nu-mi puteam aminti nimic. în suflete, insinuându-se în căminele noastre,
Doar atât - că am atins spionându-ne în intimitate, încât ajunsese să
Pe Altceva, pe Altcineva, pe Altunde –
ne modeleze împotriva voinţei noastre.”
Care, ştiindu-mă, m-au respins.” (Azar Nafisi - Citind Lolita în Teheran)
(Nichita Stănescu – A treia elegie)

“Ce-mi pasă mie că este o tensiune anormală, de vreme ce rezultatul, minutul acela de
trăire, evocat şi analizat apoi în stare normală, după acces, se dovedeşte a fi în cel mai înalt
grad armonie şi frumuseţe, oferă o senzaţie euforică, nemaiîncercată şi nebănuită până atunci,
o senzaţie de plenitudine, de echilibru, de împăcare, senzaţia contopirii, într-un elan extatic de
rugă, cu cea mai sublimă sinteză a vieţii?” (F.M. Dostoievski – Idiotul)

În numele a ceva mai înalt cred că fiinţa umană
a încercat mereu să vorbească, să emită valori, să con-
struiască în virtutea postulării existenţei acestora. Mii
de ani acest ceva mai înalt a fost cu siguranţă voinţa
zeilor, a morţilor tribului, a vraciului, a nevoilor tribu-
lui, alte mii de ani a fost voinţa lui Dumnezeu, dar, în
ultimele sute de ani, acest în fond unic izvor de valori
sacre ce transcendeau fiinţa umană a început să fie la
concurenţă cu idealul diverselor tipuri de om: al Re-
naşterii, al luminilor, omul revoluţionar sau chiar mon-
struosul om nou – invenţia naziştilor şi comuniştilor.
Dacă orice excrescenţă malefică de dorinţă de control
a semenilor a putut fi mult timp identificată fie cu un
presupus interes comun sau cu o acţiune având raţiune
divină sau cu ispitirea de către forţele răului a celor
ce-şi găseau vocaţia în a dispune de viaţa şi deci de
destinele celorlalţi muritori, epoca modernă, pe lângă
marile salturi înainte ale omenirii care a ajuns la un
nivel de dezvoltare fără precedent, a inventat, din pă-
cate, canonul ideologic care poate suprima oameni
dacă ei sunt “duşmanii” cu voie sau fără voie ai ideilor
exprimate prin acesta.
Secolul al XX-lea, prin numărul fără precedent
al oamenilor care au populat planeta, prin performanţa
şi masiva prezenţă a armelor şi a feluritelor instru- grafica: Dragoș Dimofte
mente de supraveghere în masă, dar şi prin faptul pa-
22 REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42