Page 31 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

rea persoanei celui iubit, intervenţia în viaţa intimă a ESEU
celui pe care îl iubeşte. Lebedev îl găzduieşte la el
după criza de epilepsie, îi controlează viaţa
prin diverse manipulări, îl escrochează, se
aliază cu cei ce-l spoliază de o parte uriaşă
din avere, dar se retrage când este descope-
rit. Rogojin, la fel, “traduce” iubirea pentru
prinţ în acte proprii firii sale: îl urmăreşte,
îl brutalizează, se face frate cu el, încearcă
să-l ucidă şi apoi plânge în braţele lui con-
fesându-se cu privire la toate detaliile uci-
derii Filippovnei, nelăsându-l să mai plece
de lângă cadavrul frumos împachetat, aşa
încât poliţiştii îl cred şi pe Mâşkin crimi-
nal. Prinţul lasă, în general, să se întâmple
tot ce vor cei ce acţionează în jurul lui pen- grafica: Iulia Plăiașu
tru că nu-l interesează banii, aparenţele so-
ciale, ci natura profundă a oamenilor pentru
care simte responsabilitate într-un mod ce
transcende fiinţa lui. El nu vrea puterea, nu
vrea controlul asupra celorlalţi şi în felul
acesta iese din ecuaţiile cunoscute. cunoscând şi năucitoarea inteligenţă a lui Nabokov,
Alteritatea este aici în cea mai bizară formă a dacă nu cumva cartea aceasta, pe lângă alte ţinte ale
ei: prinţul nu are nicio agendă secretă, el caută doar să autorului, nu a avut-o şi pe aceea de a experimenta răs-
se întoarcă în marele suflet rus, lucru ce este atât de turnarea valorilor şi situaţiilor din “Idiotul”: Lolita e
greu când el este partea cea mai frumoasă a acestuia, Nastasia Filippovna fără inteligenţă, strălucire, voinţă,
dar vrea un fel de confirmare într-o identificare cu cei educaţie şi putere de răzbunare; Humbert este oglinda
din jurul lui care sunt ruşi adevăraţi, ruşi ce au stat în satanică, perfect opusă lui Mâşkin: un psihopat ce fo-
ţară, sunt oameni de afaceri, reprezentanţi ai protipen- loseşte raţiunea pentru a-şi crea o platoşă perfectă a
dadei şi care înfloresc în imoralitate, falsitate, ipocri- normalităţii pe care o verifică sistematic, cu pedanteria
zie, frivolitate şi lipsă de realism. Toţi îl adoptă ca pe şi grija unui păianjen pentru plasa lui, e lipsit de milă,
o rudă mai ciudată, cu handicap întrucâtva ruşinos, simţul vinei şi nu poate înţelege iubirea care să nu
pentru că nu vrea şi nu are puterea controlului. Mulţi ducă la distrugerea fiinţei iubite (ultimele confesiuni
îl respectă pe Humbert Humbert, foarte mulţi respectă din carte nu sunt credibile, pot fi mai degrabă o ultimă
regimul fundamentalist pentru că este esenţa contro- încercare de a-şi verifica “dexteritatea” de a-şi com-
lului absolut, ei au perfect puse la punct, cel puţin în pune imaginea unui om normal, prin mimarea remuş-
ochii multora, mecanismele prin care alteritatea cea cărilor, milei, responsabilităţii).
mai agresivă se camuflează în identitatea cea mai le- Azar Nafisi nu e în căutarea sufletului iranian.
gitimă. Ea este depozitara unor valori general umane pe care
În căutarea sufletului rus Mâşkin se confundă le caută în Iranul fundamentalist. E ca o purtătoare de
cu toate păcatele semenilor săi. E a treia cale a “con- torţă ce se îngrijeşte ca lumina să rămână mereu destul
trolului” alterităţii asupra identităţii sau a identităţii de puternică pentru a nu se rătăci în întuneric. Mâşkin
asupra alterităţii, cea mai stranie, căci ea implică bu- are învăţătura creştină, toleranţa şi grija manifestate
nătate, altruism, libertatea celuilalt, puterea de a se au- sub forma unei iubiri supraumane prin perfectul ei al-
tonega al celui ce empatizează cu ceilalţi, dar e lipsită truism. Nafisi, universitarul emigrant ce devine perso-
de puterea de a schimba cuiva destinul în bine. E, din naj în propria carte, are o mulţime de cărţi despre
acest punct de vedere, ceva ce ar trebui să ducă la o iubire, mândrie, libertate şi democraţie pe care trebuie
construcţie la fel de valoroasă ca şi valorile implicate, să le menţină vii în ţara ei printr-o minunată muncă de
dar, din multe cauze şi multe puncte de vedere, e o ri- filolog şi spirit umanist.
sipire, o şansă ratată. Amândoi vor fi mare parte din viaţa lor nişte
De multe ori, citind “Lolita” m-am întrebat, străini.

REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42 27