Page 33 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

lui pe ideea că omul a fost plăsmuit de dumnezeiescul ESEU
Creator ca o fiinţă religioasă şi ca o fiinţă morală.
Aceste virtuţi sunt mărturisite de ansamblul
vieţii sociale la care Alexei participă şi în mijlocul că-
reia se află întreaga familie Karamazov. Pentru scriitor
puterea religiei este un veritabil frâu moral şi singurul
care îi permite să se rupă de instinctele sinelui înclinat
spre păcat. Această manifestare a eului dostoievskian
puternic influenţat de valorile ortodoxiei are ca prin-
cipiu de bază autodeterminarea, care se manifestă ca
predispoziţie şi intenţie de a alege şi a săvârşi binele
sau răul. Binele este conţinutul înnăscut al voinţei ca
scop suprem al vieţii omului. Puterea de autodetermi-
nare este caracteristică tuturor oamenilor, pe când li-
bertatea morală aparţine doar oamenilor virtuoşi.
Caracterul lui Alexei, conceput în contrast cu grafica: Dragoș Dimofte
cel al membrilor familiei Karamzov tocmai pentru a
înţelege care sunt formele de manifestare a binelui și
a răului şi consecinţele asumării lor, este definit de in-
dependenţă, de curăţie, de bărbăţie morală şi de pute-
rea voinţei de a nu îngenunchea în faţa păcatului, de
lepădarea de sine şi de stăpânirea de sine.
Prin acest personaj scriitorul rus idealizează de
fapt realul şi dizolvă luciditatea experienţei răului ra-
dical care subminează temeliile lumii. Cu o subtilitate
genială, Dostoievski demască iluzia că prin rău se mentelor de calitate inferioară din care se compune
poate ajunge vreodată la realizarea binelui. Răul în umbra, arată că acestea sunt de natură emoţională,
sine este deşertăciune, el nu izbuteşte să ajungă să respectiv posedă o anumită autonomie şi au, ca ur-
creeze în nici un fel binele. mare, un caracter obsedant sau, mai bine zis, posedant
Dostoievski nu se indentifică cu personajul său [...]. Umbra poate fi în oarecare măsură integrată per-
decât în măsura în care conştientizează scopul final al sonalităţii conştiente [...]. Deşi trăsăturile celelalte,
existenţei sale-mântuirea. El este un religios în esenţă caracteristice umbrei pot fi recunoscute fără prea mari
şi asta îi va marca întreaga operă. Opera sa dezvăluie eforturi ca fiind particularităţi aparţinând personali-
ceva ce nu a mai existat în literatura universală: con- tăţii, aici nu mai funcţionează nici înţelegerea şi nici
cluzia unui antropocentrism creştin. Religia face tre- voinţa, deoarece pricina emoţiei pare să se afle, fără
cerea spre profunzimea spirituală a omului. Apoi nici un dubiu, în celălalt.” ( C. Jung)
profunzimea se întoarce la om. Celălat “eu” dostoievskian- eul raţiunii devine
Autorul Karamazovilor se simte totuşi legat de alteritatea identităţii prin faptul că reconfigurează în
personajele sale prin compasiunea, dragostea şi ura plan existenţial ideile scriitorului. El este dedublat de
faţă de ele: fiindcă şi “domnia sa are o fire largă, ka- această parte a fiinţei sale pe care nu o poate controla
ramazoviană” pentru a-l cita pe Ippolit Kirillovici - ca- şi care devine sursa concepţiilor “rascolnice”. Perso-
pabilă să cuprindă cele mai bizare contradicţii şi să najul care întruchipează acest eu raţional a lui Dosto-
contemple în egală măsură cele două abisuri, “abisul ievski este Rodion Raskolnikov, tânărul student la
de deasupra noastră” şi “abisul de sub noi”. drept care ucide două femei din pură nebunie conştien-
tizată şi care ajunge datorită actelor sale la autodena-
II. Celălalt “eu” sau eul raţiunii turare.
Marele gânditor rus Nicolae Berdiaev desco-
“Umbra este o problemă morală care pune la peră în opera scriitorului o dualitate a răului: răul me-
încercare întreaga personalitate a eului, deoarece ni- tafizic şi răul lăuntric. Nichifor Crainic relevează alte
meni nu-şi poate realiza umbra fără să dea dovadă cu aspecte malefice: răul imanent pe care îl descoperim
prisosinţă de tărie morală. O cercetare minuţioasă a în om şi răul personificat în diavol (prezent într-o lu-
trăsăturilor de caracter întunecate, respectiv a ele- mină echivocă). În analiza psihologică a eroilor lui

REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42 29