Page 32 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

ESEU Alexandra Ioana Diaconu

Spiritul dostoievskian de la identitate

A
la alteritate

(sau despre dualismul literar al lui Dostoievski)

două genuri de caractere raportate la cele două domi-
Moto: O parte din mine ţâşneşte în sus, nante ale fiinţei umane- binele şi răul.
către cer, iar alta se coboară în infern. E o duali- “Nu e ușor de înțeles de care parte este Dos-
tate pe care o trăiesc zilnic, care mă soarbe şi mă toievski. Viața ideilor la Dostoievski nu poate fi
naşte iar şi iar. E o luptă nesfârşită a eului meu înțeleasă static, ea este dinamică și antagonică în
cu mine însumi. “EU” sunt ceea ce nu am fost mare măsură”( Nicolae Berdiaev).
când celălalt “eu” mă făcea să fiu ceea ce eram.
“Viaţa e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, I. Eul identitar pozitiv
iar câmpul de bătălie sunt eu.”
( F. Dostoievski) Credinciosul, dezlegând lanţurile egocentris-
mului, care-l închide în cercul fiinţei sale, le-a aruncat
şi s-a eliberat de adoraţia propriului eu. Aceasta este
ipostaza în care este creat personajul lui Dostoievski,
Pentru Dostoievski “sinele” a fost în perma-
nenţă raportat la societate şi la Dumnezeu. Personajele Alexei Karamazov- un tânăr monah, întruchiparea vir-
tuţilor creştine absolute. Dostoievski retrăieşte prin
sale poartă amprenta dualităţii spiritului dosteievskian Alioşa experienţa tainca a iubirii lui Dumnezeu aşa
pentru că ele nu sunt nimic altceva decât expresii con- cum o aflase în copilărie şi centrează viaţa personaju-
figurate ale ideilor multiple pe care scriitorul rus şi le
asumase ca făcând parte din sine. Se naşte astfel în-
trebarea dacă existenţa unor principii diferite în con-
ştiinţa unui om dă naşterea unei alterităţi existenţiale
şi dacă acesta a fost şi cazul lui Feodor Dostoievski.
Ceea ce ne propunem este o analiză particulară asupra
sinelui dostoievskian care se află într-o permanentă
oscilare între îndoială şi certitudine, credinţă şi necre-
dinţă, nădejde şi disperare, între luciditate şi nebunie
aşa cum reiese şi din proiectarea acestui joc al contra-
riilor în personalitatea personajelor din “Fraţii Kara-
mazov” şi “Crimă şi pedeapsă”. grafica: Andreea Moise
Cunoaşterea sinelui, preocuparea de sine, mân-
tuirea de sine, regăsirea sinelui – acestea sunt funda-
mentele conceptuale care îi caracterizează pe Alexei
Karamazov şi pe Rodion Raskolnikov. Unul profund
religios pentru care morala creştin-ortodoxă reprezintă
crezul existenţei sale, iar celălalt dominat de amora-
litate şi vanitate care îl duc la autodenaturarea fiinţei.
Dacă pornim de la premiza că orice personaj poartă în
sine ceva din spiritul celui care l-a creat înţelegem că
Dostoievski s-a transpus într-o anumită măsură în per-
sonajele sale.
Plasându-se în afara revelaţiilor profunde le-
gate de propriul eu, Dostoievski creează instinctiv
28 REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42