Page 115 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

grafica: Andreea Giurgea DIDACTICA

de a-şi aminti doar partea timpurie a anotimpului său,
atunci când avea multe roade, multe bogăţii, iar întreg
cadrul pictat de aceasta era dominat de culori
aprinse, semne ale vieţii.
În momentul în care eul creator îşi enumera
aceste dorinţe, este posibil ca elixirul din clepsidra să
se fi scurs, iar eul liric vorbea acum, fiind în starea de
beţie, de alienare voită a nostalgiei care l-a dominat
pe parcursul întregii poezii.

Interpretarea Roxanei Costea

Cele ce vor urma sunt strict opiniile mele, pro-
pria mea interpretare.
de a trăi, indiferent că este vară sau este toamnă şi de Titlul este primul indiciu: clepsidra poate fi si-
a putea să scape de amintirile chinuitoare pe care le lueta unei femei perfecte fizic în antichitate, în care se
regăseşte în orice lucru, oricât de neînsemnat ar fi el. găsesc ţipetele, malefice si paralizante; vasul de argint
Cred că doreşte să nu mai fie prizonierul propriilor suferă o metamorfoză şi trece de starea materială
amintiri, ci să poată să o ia de la inceput, să-şi creeze către cea simbolistică, reprezentând inima autorului
noi amintiri, şi de ce nu, să-şi salveze elixirul vieţii unde sunt amestecate sentimentele de iubire, sacrificiu
care în prezent este şi el infectat şi se scurge cu fiecare şi alienare. Dar acest potir se surpă, iar elixirul din
secundă care trece. el este profanat, ceea ce sugerează un păcat, o gre-
Interpretarea Mădălinei Mocanu şeală făptuită de iubita ce a distrus orice pasiuni exis-
tente între ei; autorul, într-un delir de suferinţă, cere
alţi ochi şi alte amintiri tocmai pentru a nu-şi mai
În poezia “Clepsidre de ţipete”, Ion Caraion
abordează tema toamnei, pe care o împleteşte cu mo- aminti de acest păcat capital al iubitei. Toamna este
tivul poetic: evoluţia lentă, răbdarea, aşteptarea, re- imaginea iubitei răvăşită de durere cu privinţă la pier-
zultând ideea poetică: toamna este privită de eul
creator ca o evoluţie lentă, o pregătire pentru urmă- grafica: Camelia Băluță
torul anotimp.
Toamna este surprinsă într-o imagine statică
personificatoare, întrucât apare “cu capul în palme”,
poziţie de meditaţie, de reflexie, de melancolie neex-
primata.
Laitmotivul poeziei, aceasta apare în conti-
nuare comparată cu un vas de argint. Este o toamnă
târzie, deoarece atunci când visezi că duci apa cu un
vas înseamnă că vei pierde o parte din bunurile tale
materiale.
Aceasta idee este susţinută de versul următor:
“Din care picură vin”. Prin verbul “picură”se înţe-
lege o oarecare pierdere a unui anumit lucru. Toamna
îşi pierde din bogăţiile sale, printr-o evoluţie lentă
marcată de clepsidra de ţipete, care nu funcţionează
cu granule de nisip, ci cu elixirul din potirul de argint,
produs din fructul toamnei, vinul.
Vinul simbolizează starea de nostalgie a ano-
timpului personificat la conştientizarea efemerităţii
sale, o stare de beţie, de alienare provocata pentru
toamna aproape absentă.
În final, dorinţa de schimbare, de noutate, îl
convinge pe eul liric însuşi, întrucât ajunge sa-şi do-
rească “alţi ochi/ alte amintiri”.
Prin substantivul “ochi”, eul liric se referă la
o altă imagine, într-un alt cadru, într-un deixis tem-
poral schimbat faţă de cel prezent, iar prin substanti-
vul “amintiri”, eul creator subliniază voinţa toamnei

REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42 111