Page 112 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

DIDACTICA

de bibliotecă, încât să poţi vedea tot ce este afişat
acolo. Din curiozitate, încerc să o deschid, să văd ce
găsesc în ea, dar e încuiată. Brusc, din adâncul incon-
ştientului meu a ieşit la suprafaţă o tehnică de deschi-
dere a încuietorilor, de mult timp învăţată pe la
colţurile străzilor, pe vremea când eram în România.
În nici o clipită am fugit în birou de unde am
luat două agrafe dintr-un sertar. Pe una am îndoit-o în
formă de cheie de tensiune si pe cealaltă într-un cârlig
cu unghiul drept. M-am întors la cutia misterioasă, în-
cepând procesul de spargere a încuietorii. Da! Am reu-
şit! Temător, îndepărtez capacul şi, spre surprinderea grafica: Irina Strună
mea, cutia minunată ascundea în interior un flacon cu jugulară serul pătrunde în aortă și apoi direct în inimă.
un lichid maro translucid, pe care scria ‚ acid lisergic Era atât de linişte încât puteai să-i auzi dinţii scrâşnind
dietilamid-25’. LSD! Am descoperit marele secret al și inima pulsând toxina către creier. Cade pe spate cu
infimului Master Mind! Acum ce fac? Deşi contrar fe- mâinile și picioarele încleştate, cu privirea tulbure
lului meu mărinimos de a fi, acum nu simt decât bu- către mine. Era tot transpirat și roşu ca un rac însă nu
curie că am găsit în sfârşit ceva cu care să-i vin de hac puteam înţelege ce se petrecea în capul lui, la nivel
nebunului. psihic. Indiferent cât de înverşunat eram împotriva lui,
În timp ce mânuiesc cele trei obiecte deodată, şi încer- m-a cuprins mila și vinovăţia, atunci am luat cutia și
când să nu scap nimic pe jos, cutia mi-a alunecat din am pus seringa folosită înapoi. În tot acest timp am
mână, căzând pe podeaua rece, din lemn, cu fundul în fost urmărit de ochii tulburi, cu pupile dilatate, ai lui
sus. Nu îi dau atenţie imediat şi mă îndrept spre mă- M.M.
suţă ca să las jos din mână seringa şi flaconul. În gea- În interiorul meu se poartă o luptă crâncenă
mul din faţa mea văd o sclipire fadă de pe podea. între pasivitate şi agresivitate, minte şi inimă, bunăta-
Întorc capul. Cutia avea pe spate o foiţă dintr-un metal tea-mi caracteristică şi răutatea şi furia-mi efemere.
auriu care reflecta lumina caldă şi portocalie a becului. Îmi doresc atât de tare să-l fac să dispară! Dar eu nu
Curios, mă întorc la ea şi o ridic în mână să văd ce fac oamenii să dispară. Eu fug de oamenii pe care îmi
scrie pe plăcuţă. Memento mori. 20*4*81-Mater. doresc să-i fac să dispară. Şi acum eu îl privesc de sus
Memento mori? Ce înseamnă “memento mori”? Pare pe M.M., ca un vultur care se uită din adâncul cerurilor
a fi latină. Urăsc faptul că eu nu am avut parte de la un şarpe ce se târăşte prin noroi. Dar ce să fac cu
şcoală! 20*4*81 cred că e un an. Iar mater sigur în- el?
seamnă mama. Hm…cred că această cutie e de la “Ce să mă fac eu cu tine…?” am spus încet,
maică-sa. E chiar uman şi drăguţ gestul de a ţine ceva aplecându-mă deasupra lui. “Arăţi trist. Nu fi.”
de la mama ta. Eu…eu nu am nimic de la mama. Oare El îşi ridică faţa din pământ şi mă priveşte în
să fie asta slăbiciunea omului ăstuia? Dar care e legă- ochi. Cu o voce subţire şi tremurândă spune:
tura? Cutie-mamă-MasterMind… Nu reuşesc să mă “Ştii care este c-cea mai mare do-d-dor-dorinţă
bucur prea mult de reuşita mea şi să stau să analizez a mea? Să te pr-priv-privesc ş-şi să văd cum îţi dispare
mai bine această descoperire, că aud pe holul etajului sufletul de drac din t-t-tine.”
paşi îndreptându-se către acest apartament. Drăcie! Ce Îşi trage răsuflarea şi se mişcă în patru labe
să fac, ce să fac, ce să fac. Într-o fracţiune de secundă până la peretele din stânga lui, de care se sprijină cu
bag flaconul gol înapoi în cutie, pun capacul peste şi mâna pentru a se aşeza jos, cu spatele lipit de perete.
o aşez pe raftul de unde am luat-o. Zbor în spatele uşii Îşi drege vocea şi se uită în direcţia mea. Parcă vede
şi aştept să fie deschisă de Mini-Mind. prin mine…
Uşa se deschide si mă presează cumva in po- “Ştii ce poate urăsc mai mult decât pe tine, dia-
ziţia in care mă aflam, insă eu îmi dozez respiraţiile și vole? Urăsc adevărul. Latinii îi spun “veritas”. Ego
apăr seringa. O închide cu aceeaşi naturaleţe, însă fără odio veritatem! E aşa de prost gust…fals…”
a privi în spate.. Imediat primesc o lovitură convulsivă, Vocea lui se pierde din ce în ce mai mult, de
mai mult o zbatere in plină fată. Mă dau înapoi și simt parcă zgomotele lui se duc numai în interiorul gurii
gust de sânge în gură, cald, sărat, propriu. Din artera sale, părând că murmură ceva doar pentru sine. Începe
108 REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42