Page 114 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

DIDACTICA cognoscibile şi în termenul din anafora „toamna”.
Prin corelarea acestor termeni-cheie se obţine un con-
cept echivoc, timpul, cu influenţă primordială în opera
La clasa a IX-a F li s-a cerut elevilor să
facă o analiză pe conotaţiile substantivelor şi caraioniană.
Conchidem că poezia “Clepsidre de ţipete”
verbelor din poezia: este una conceptualizată care surpinde atât sacrul cât
Clepsidre de ţipete si profanul într-un paradox capabil să deruteze chiar
unele subtile inteligenţe.

de Ion Caraion
Interpretarea Oanei Răduță Oana

Toamna s-a oprit puţin Toamna personificată este surprinsă de poet
stând cu capul în mâini de parcă ea însăşi este con-
Cu capul în palme ştientă de răul pe care îl aduce şi de amintirile pe care
Ca un vas de argint le trezeşte în sufletul poetului, de parcă amintirile lui
sunt si amintirile ei . De asemenea, toamna este ase-
Din care picura vin.
mănată cu un vas cu vin acesta putând să semnifice
grandoarea toamnei, bogăţia pe care o aduce o dată
Daţi-mi alţi ochi, cu venirea ei, dar totodată putem observa că acest vas
de argint nu mai poate ţine înăuntru vinul lăsându-l
Alte amintiri… să picure.
Cred că, de fapt, amintirile poetului pe care le
avea legate de toamnă erau în trecut la fel de preţioase
ca şi elixirul vieţii , iar acum, când totul s-a destrămat,
până şi elixirul a devenit oarecum impur, picurând din
potirul care poate cândva a fost magic şi care acum
nu mai reprezintă decat o bucată de argint modelată
şi crăpată.
Această idee a poetului în care toate obiectele
ce-i aduc aminte de trecutul dureros este prezentă încă
din titlul poeziei “Clepsidre de ţipete”care dovedeşte
că pentru autor toamna nu mai este de mult un ano-
timp al rodului bogat si al frumuseţii, ci, din cauza
amintirilor, s-a transformat mai degrabă într-o per-
soană tristă, fără vlagă, care nu are decât rolul de a-
i inunda sufletul poetului cu ţipetele propriilor lui
Interpretarea Dianei Dumitrescu amintiri.
În final, poetul este obosit să trăiască încon-
În ciuda simplităţii sale aparente, poezia lui jurat de toate aceste plăsmuiri şi încheie totul cu o ru-
Ion Caraion ne introduce într-o lume de mare vastitate găminte, poate adresată nouă sau poate fiinţei
în spaţiu şi timp, însă poetul recurge la relevarea unei supreme .
nostalgii abisale proprii camuflate în conotaţiile am- El cere alţi ochi, alte amintiri, iar prin acest
bigue ale toamnei: tranziţie, rod, reverie, anxietate, lucru nu cred că ar cere într-adevar alţi ochi, ci pro-
maturitate. babil doar capacitatea de a vedea din nou frumuseţea
Poezia este un corp coerent, geometrizat, al
cărui fundament îl constituie chiar paradoxul ce se
cristalizează în prima strofă „Toamna s-a oprit…Ca
un vas…din care picură”. Se remarcă, în fapt, două
noţiuni antagonice, respectiv static-dinamic sau
oprire-curgere, ale căror sensuri se contaminează re-
ciproc şi astfel, printr-un paralelism stilizat în com-
paraţie „Toamna…ca un vas de argint/ Din care
picură vin” este creat tabloul autumnal al continuităţii
înglobat în discontinuitatea angoasantă, nevrotică.. grafica: Beatrice Voinea
Încă din titlu apare simbolul timpului, clepsidra, care
sugerează, în acelaşi timp, introspecţie şi transfer.
Acest motiv poetic este atent urmărit în prima parte a
poeziei, fiind prin excelenţă sculptat în ultimele două
versuri. În epifora apare cuvântul „amintiri”, ce poate
fi asociat cu introspecţie, timp, transfer, conotaţii re-
110 REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42