Page 118 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

DIDACTICA

Anul trecut, la clasa a V-a, prin februarie, la destul de banala temă:
<<Pornind de la textul: ,,Scrisesem în acele zile despre o vrăjitoare ascuţită, cu mâini şi picioare subţiri
ca nişte grisine şi cu o inimă plină de venin. Vroiam să trimit „opera” mea unei reviste şi am pus-o frumos
într-un plic mare, alb pe care, bineînţeles, l-am uitat acasă. Când am revenit de la şcoală, am deschis uşa
brusc, s-a făcut curent, plicul a zburat în aer, a plutit câteva secunde şi-a căzut, strivind un nor de praf verde.
- Mulţumesc! După ce că m-ai făcut ascuţită şi veninoasă, acum m-ai umplut şi de vânătăi! Am să te
învăţ eu minte să te mai joci de-a autorul!” creaţi o naraţiune de una-două pagini>>, profesorul de română
a avut surpriza unor texte foarte creative şi frumoase. Iată-le pe cele mai reuşite:
Opera - Care e problema? Nu e de ajuns cât ai suferit?
de Bercovici Vlad Atunci voi ridica miza! Mixti, mani, mini, mo, dă-mi
un mic curcan cu ou!
… - Ha ! Serios? Ca să ştii, eu nu mă joc de-a Şi, imediat, am leşinat şi am murit. Şi, de parcă
autorul! Eu am puteri supranaturale de autor, simt asta! nu era de ajuns, literele din opera mea ,,genială’’ s-au
Iar tu o să plăteşti pentru această jignire. schimbat . De fapt, totul a rămas intact, în afară că cu-
- Vom vedea! vântul ,,vrăjitoarea’’ sau în alte chestii ciudate care nu
Şi astfel, a început lupta. Eu am scris pe o bu- făceau parte din limba română. Textul s-a schimbat
cată de hârtie descrierea unor bombe nucleare ca s- destul de mult. Nu aşa, necredincioşilor, ci iată cum:
o lovesc pe vrăjitoare cu binecunoscutele arme ,,- Coadă de triton, ochi de dragon, aripă de li-
nord-coreene. Dar înainte să trec la atac, magia neagră liac, ochi de şoim. Am toate ingredientele. Acum, să
şi veninoasă a acţionat, iar bombele nucleare m-au le amestec! am zis dumneamea. Lângă mine se afla,
asaltat. Vrăjitoarea, enervată pe mine, a zis: legat de scaun, un băieţel foarte antipatic. Speriat,
- Ce mai spui tu acum, băieţică? acesta tot spunea:
Am încercat să mă ridic, dar imediat scorpia a - Nu! Nu mă poţi obliga!
zis: Eu, sătulă până peste cap de ţipetele lui, am
zis: - Bine! Cum vrei! În cazul acesta, voi juca
grafica: Ana Mîndroiu delicateţe egală cu frumuseţea mea. Apoi vuvuzela vie
murdar! Şi am vărsat pe el poţiunea cu o

s-a transformat într-un broscoi. Dânmea am spus: “Am
reuşit! ” Mai erau şi alte chestii dintr-astea, dar cred
că aţi înţeles ce vreau să spun. Ea a schimbat textul,
astfel încât a devenit naratoare. În plus m-a făcut un
simplu personaj. A schimbat mersul normal al lucru-
rilor.
Şi-am încălecat pe o şa şi v-am spus povestea
aşa. Şi-am încălecat pe o roată şi v-am spus povestea
toată. Şi-am încălecat pe o căpşună şi v-am spus, oa-
meni buni, o mare, gogonată minciună.
Ne mai vedem!

Capcanele scrisului
de Diana Iorgulescu

… - Nu, vă rog să mă scuzaţi!
Atunci toţi spiriduşii de ornament din grădină
au prins viaţă ca prin minune, însă nu păreau deloc
paşnici.
- Să văd eu ce scuze mai ai tu acum! Spiriduşi
malefici, după ea!
114 REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42