Page 121 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

Și asta e plăcerea de a fi scriitor. Duuuulce !...” DIDACTICA
,,Povestea aceasta mi-a fost spusă de fiul meu,
Dănuț. Totul a fost bine până a venit maică-sa (ne-
vastă-mea), spunându-i cu o politețe demnă de invidiat
să curețe vata de zahăr din cameră (și din cartier, că îi
vor sălta polițiștii în caz contrar), dacă nu îl dă dra…
afară. ” .
Uite ce mi-a spus un tată că s-a întâmplat cu
Dănuț, fiul lui. Iar eu am povestit verișoarei lui, care
a povestit prietenului ei cel mai bun, care a spus între-
gii clase, a aflat directorul, iar vestea s-a răspândit ca
un virus în oraș. Primarul a aflat și el, urmat de tot grafica: Vlad Ștefănescu
județul, de președintele României, Parlamentul de la
Bruxelles, toată Europa, Asia, Americile cu Alaska lor
cu tot, Africa, chiar și Australia și micii omuleți verzi
cu inimă roz ce pompează deasupra capului și care lo-
cuiesc pe Marte.
Așa s-au hotărât ei să nu-i mai distrugă, anihi-
leze, ruineze, cucerească, suprime, omoare, nimi-
cească, masacreze, doboare, extermine, ucidă pe
pământeni, căci nu voiau să devină și ei nebuni.

Misiune eșuată nu am dat importanţă în restul zilei. Dar a fost real. În

de Tăbăcaru Robert scurt timp, vrăjitoarea a preluat conducerea lumii.
Iar apoi a început să arunce cu fulgere şi magii Ştiam foarte bine că trebuia să o opresc cu orice preţ,
în mine. Dar cu greu reuşesc să mă feresc şi încep să aşa că mi-am dat seama de un lucru: dacă scriu în po-
fug. Mi-am dat seama că este ireal ce am văzut, aşa că vestea mea ceva, poate se va îndeplini, aşa că m-am
dus pe stradă să caut plicul. M-am gândit să o chem
pe mama natură, deoarece ea a creat totul şi poate dis-
truge orice.
Am terminat de scris şi am fugit acasă. Pe
lângă o pădurice, m-am ciocnit de un vânător
- Salut, cum te cheamă?
- Alexandru Micu. Dar pe tine?
- Mă scuzi, dar nu am timp să vorbesc, trebuie
să salvez lumea!
grafica: Karla Velea tat-o pe mama natură vreo două-trei ore, iar apoi am
- Nu-i nimic, mi-a făcut plăcere să te cunosc oa-
recum.
Apoi am plecat grăbit. Ajuns acasă, am aştep-

auzit un mare boom. Se pare că am ajuns în spațiu, iar
pământul a fost distrus împreună cu vrăjitoarea. Am
avut noroc că am fost salvat de nişte omuleţi verzi care
călătoreau cu o navetă spațială. M-am îmbarcat la ei
şi am observat că scrie ceva pe un perete.“GRĂDI-
NIŢA ALEXANDRU MICU NR.13’’. Le-am pus
foarte multe întrebări.
- Ce sunteţi? De unde veniţi? Unde mergeţi?...
- Ble-blo-blu-bla.
Dar nu am fost deranjat de ideea de a merge în
altă lume. Cea mai rea parte este că nu am ajuns fai-
mos în urma ,,operei’’ mele.
REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42 117