Page 124 - 2014_revista_noastra_nr_41-42
P. 124

PAGINILE                             Băiatul: Eu sunt Bog Atul Ala Amir Hakem Mustafa
                                                              Rayhan, fiul Majestăţii Sale, Majdy Malik Hisham

                                                              Husayn Ashraf, regele Arabiei Saudite.
                                                              Dr. L.: Bogatul?
                                                              Bog Atul: NU BOGATUL! Bog Atul!
                                                              Dr. L.: Bog Atul… Boga Tul... Bogatu L… oricum,
                                                              domnule B., cum ar arăta pentru dumneavoastră cartea

                                                              perfectă?
                                                              Bog Atul: Simplu: copertă învelită în aur de 24 karate
                                                              în combinaţie cu topaz, pagini argintii cu litere încrus-
                                                              tate în diamant de stâncă, 143 de pagini, iar subiectul
                                                              să fie “Codul bunelor Maniere’’, deoarece eu consider
                                                              că mulţi oameni din zilele noastre nu au maniere. Aşa

                                                              ca mine.
                                                              Dr. L.: Acum, dacă ați putea…
                                                              Bog Atul: Lasă-mă să termin! Vezi, un exemplu de
                                                              „aşa nu ’’. Un exemplar al perfecţiunii îl am chiar aici!
                                                              Bun, acum ce doreați să spuneţi?

                                                              Dr. L.: Puteți sssă lăsssați cartea pe masssă. O zi bună!
                                                              Bog Atul: Va fi!
                                                              Dr. L.: Acum că am terminat…
                                                              Aru (care a stat în tot acest timp undeva în colţul sce-
        începe să odorizeze cartea, pe ea şi tot locul din jurul nei): Dar mai este cineva.
        său.)                                                 Dr.L.: Sssă intre! (pe scenă apare o fată zdrențăroasă

        Dr. L.: Bună! Cum te numeșșști, draga mea?            care abia se mișcă, cu capul plecat, umil). Cum te
        Fetița: Anastasia.                                    numeșșști?
        Dr. L.: Anasss..asss…anssstasss…ahhh! În sssfârșșșit, Fata: Vă rog, nu ţipați la mine, vă rog! Mă numesc
        sssă începem! Ce ţi-ai dori tu de la o carte?         Sara. Sara Ka. Cu “k”.
        Anastasia: Păi (începe Anastasia cu o voce asemănă- Dr. L.: Sssăraca (zice Dr. L. întorcând capul într-o

        toare cu zgomotul făcut de o pisica ce zgârie tabla), parte, să nu fie auzit)… Sssssara, cum ar arăta cartea
        cartea trebuie să fie roz, cyclamen sau fucsia, depinde perfectă pentru tine?
        de starea în care mă aflu, apoi trebuie să fie parfumată, Sara: Păi, am aici acea carte (se apropie cu o carte la
        ușoară, mică, decorată, rotunjită la colţuri, să nu-mi fel de jerpelită ca şi hainele ei. Când vrea să o pună
        rănesc mânuţele gingaşe, delicată, în ea să apară cel pe masă, paginile se desprind, iar fata rămâne cu co-
        puţin 10 zâne şi prinţese, dar numai vreo trei prinţi, să perta în mână) Ups… (şi pune coperta pe masă). Vă

        fie un balaur rău şi…                                 rog, vă rog, nu mă certați, n-am vrut! Această carte
        Dr. L.: Bine, mulțumesssc, te rog sssă lașșși cartea pe este de la stră-stră-stră-bunicul meu şi e foarte veche,
        masssă (iar Anastasia pleacă puţin cam încruntată). nu mă certaţi! (aproape plângând).
        Următorul! (În scenă apare un copil îmbrăcat în stil Dr. L.: Ssstai calmă, Sssara! Mulţumesc de carte, poţi
        arab, cu o carte groasă şi placată cu foiţă de aur, că- pleca. (După ce Sara pleacă): Acum e acum. Încep
        rată de cineva care stătea mereu lângă tânărul ce treaba!

        părea  a  nu  fi  chiar  neica-nimeni).  Bună!  Cum  te      Dr. L. începe să privească hârtiile de pe masa
        numeșșști?                                            lui, deschide cărţile, se uită prin ele, le aruncă, le în-
        120                                                      REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42
   119   120   121   122   123   124   125   126   127   128   129