Page 120 - 2014_revista_noastra_nr_41-42
P. 120

DIDACTICA                              brusc, s-a făcut curent, plicul a zburat în aer, a plutit
                                                              câteva secunde și a căzut stârnind un nor de praf verde.
               - Aruncați-o! strigă monstrul de foc.                 - Mulțumesc! După ce că m-ai făcut ascuțită și
               Şi au lăsat-o în jos. În căderea ei, un chip an-  veninoasă, m-ai și umplut de vânătăi! Am să te învăț
        gelic se ivi, oprind-o în aer. Era chiar un înger păzitor  eu minte să te mai joci de-a autorul!!!
        trimis pentru a proteja mica făptură ce făcu greşeala        -Sugerezi să te schimb? Bine!
        să se afunde prea adânc în sufletul ei, să spună ce          -S-ar putea spune și așa… Începe!
        gândește. Fata avea ochii închişi. Aştepta ca moartea        -Deci…
        să vină şi să o ducă lângă bunicii ei. Când simţi că nu
        mai cade, deschise un ochi, apoi pe celălalt și, în final,
        privi îngerul din faţa ei. Îl strânse mâinile plină de
        emoţii, îl luă în braţe şi dispăru.
               Aceea autoare sunt chiar eu, iar aceasta este
        povestea vieţii mele. Nimeni nu a aflat această întâm-
        plare, am preferat să păstrez pentru mine tot ce am trăit
        acolo. Nimeni nu m-ar fi crezut. Şi, deşi ştiu că scrisul
        m-a adus în acel univers, eu nu mă voi opri din a face
        ceea ce îmi place, ci voi crede în pasiunea mea şi în
        îngerul meu păzitor.


                 Vrăjitoarea contra autorului
                        de Micu Alexandru


               - Nu ştiu cum, dar folosind puterile mele de
        autor, mă vor proteja de magia ta neagră!
               Şi aşa a trecut timpul, dar parcă o secundă era
        cât un an. Mă pregăteam să o atac, la nevoie, pe vrăji- grafica: Ionuț Dumitrescu
        toare şi să o fac să dispară. Dar, când nu mă aşteptam,
        vrăjitoarea mă clonase şi m-a omorât prin magia ei ne-
        agră, periculoasă şi murdară. Clona mea avea totuşi
        încă puterea de autor, deci o putea învinge.
               Aceasta a făcut-o să dispară ca un praf verde
        ca smaraldul pe cerul albastru strălucitor ca stelele pe
        vrăjitoarea cu puteri diavoleşti, dar a vrăjit-o pe clonă    -Schimbă-mi mâinile și picioarele! Pronto!
        să dispară cu ea.                                            -Bine, bine, nu te enerva… ,,Cu mâinile ca
               După un an petrecut în rai, mi s-a dat şansa să  niște franzele proaspăt coapte și picioarele ca niște
        reînviu sau să dau timpul înapoi cât vreau eu. Am ales  bușteni! Capul mare ca o piatră de moară și… ”
        să reînviu. Aşa am făcut o altă vrăjitoare cu care, din      -Gataaaaaaa! spuse vrăjitoarea, simțind că se
        păcate, s-a întâmplat la fel ca la prima. S-a întâmplat,  întâmplă ceea ce spunea copilul.
        se întâmplă şi se va întâmpla. Poate mă veţi întâlni la      -Stai așa că încă n-am terminat ! De-abia m-
        un moment dat.                                        am încălzit… ,,O pălărie ca o căpiță de fân rămasă
               Am călărit pe un cal cu şa şi v-am spus poves-  iarna după ger, țoale rupte și vai de-amarul lor, dinți
        tea mea.                                              ca pietrele de mormânt, inima plină de vată de zahăr
                          O vrăjitoare                        și…”
                                                                     -Te  rog,  înceteazăăă!!!!!!  Simt  că  mă
                           de Codrin Ghidiu
                                                              sfârșeeeesc ! Ai câștigat runda asta, dar războiul nu s-

               ,,Scrisesem în acele zile despre o vrăjitoare  a sfârșit!
        ascuțită, cu mâini și picioare subțiri ca niște grisine și  Și a explodat, umplând toată camera cu vată de zahăr.
        inima plină de venin.                                        -Alo? Andrei? Florica? Maria? Ion? Miruna?
               Voiam să trimit ,,opera” mea unei reviste și am  Gigi? Cătălina? Cristian? Radu? Bogdan? George?
        pus-o într-un plic mare, alb, pe care, bineînțeles, l-am  Roxana? Medeea? Am  vată  de  zahăr  gratis  pentru
        uitat acasă. Când am venit de la școală, am deschis ușa  toți!!!
         116                                                     REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42
   115   116   117   118   119   120   121   122   123   124   125