Page 108 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

DIDACTICA

plină de viaţă și a fost partea în care am interacţionat
cu fauna acestui judeţ. Organizatorii ne-au pregătit o
surpriză în care ne-au înmânat diplome speciale, iar la
ora 03:00 a.m. am avut parte de cea mai specială acti-
vitate din întreg proiectul.
Desigur, după multe momente frumoase a
venit și dimineața în care oaspeții din Transnistria au
trebuit să plece. Însă acea dimineață ne-a lăsat cu
dorința de a ne revedea cândva şi să ne amintim cu
drag de această săptămână specială..
Pentru a vă demonstra că aceasta nu este
numai opinia mea, am strâns păreri de la mai mulţi Anghene Georgiana: “Cred că cel mai mult la proiec-
participanţi la acest proiect, însă înainte de a vă arăta tul acesta m-a surprins rapiditatea cu care ne-am îm-
aceste păreri aş vrea să vă prezint numele tuturor par- prietenit, eu nu sunt genul de persoană prea vorbăreaţă
ticipanţilor la acest proiect: Alexandrescu Beatrice,
Aurică Cătălin, Vrabie Mădălina, Bot Roxana, Pintilie si asta s-a văzut, totuşi am reuşit să mă ataşez de ei
toţi și de fiecare în parte. Am învăţat multe în acest
Elena, Mocanu Mădălina, Băluță Beatrice, Vătafu An- proiect, poate cel mai important este că am învăţat că
dreea, Păcuraru Cătălina, Tănase Valentina, Hulea De- îţi poţi găsi prieteni oriunde, chiar dacă eşti mai anti-
nisa, Avram Gabriela, Bratie Andreea, Anghene social (aşa ca mine), atâta vreme cât eşti dispus să în-
Georgiana, Nistoroiu Mădălina, Cătălina Zingan,
Laura Jitariuc, Dumitru Călin, Eugen Cirmiz, Andrei cerci. Am întâlnit oameni frumoşi, calzi, amuzanţi şi
prietenoşi, de care îmi este dor. Daca mi s-ar fi cerut
Burlacu, Vitalie Gurjii, Valentin Curlat, Victoria la finalul proiectului să îl descriu într-un cuvânt, cu-
Donțu, Victor Evtusenco, Mihail Lozan, Andrei Nichi- vântul ar fi fost bis.”
forov, Anastasia Tica, Diana Alexeev, Alexandru Cătălina Păcuraru: “Am primit o ofertă foarte inci-
Anesti, Daniel Turcan.
Vrabie Mădălina: “Proiectul “Paşi prin istorie” a fost tantă de a participa la un proiect cu nişte copii din
Moldova la începutul vacanţei, în schimbul unei di-
o reală surpriză pentru mine, trebuie să recunosc. Este plome, care ar fi putut ajuta la dosarul nostru. Sincer
primul de acest gen la care iau parte şi prin intermediul vorbind, am fost foarte încântată datorită diplomei ofe-
căruia am ajuns să cunosc oameni minunaţi, oameni rite, eram sigură că nu o să fie mare chestie, că o să
calzi, oameni deosebiţi, oameni sensibili, oameni
aparte. Mă aşteptam să nu fiu acaparată de activităţile mă plictisesc, că va fi stresant și obositor, totuşi, am
zis: “ Fie, hai să o fac și pe asta!”. În prima zi când ne-
proiectului, pentru că, știm cu toții, în vacanţă elevii am întâlnit, opinia pe care o aveam la început mi s-a
nu au absolut niciun chef de şi mai multă şcoală. Am confirmat, am fost dezamăgită când au venit partenerii
descoperit, în schimb, că doamna profesoară de istorie de proiect, erau obosiţi, flămânzi şi asta se vedea clar
Carmen Atarcicov, a cărei elevă sunt, a reuşit de fie-
care dată să ne menţină trează curiozitatea, să ne cap- după feţele lor. Am ajuns acasă foarte dezamăgită, dar
nu puteam să mă retrag acum. În zilele următoare, am
tiveze cu subiectele propuse, încât timpul petrecut observat că se înfiripau prietenii, era relaxant, începu-
împreună cu “jumătatea transnistreană” în încăperea sem să ne cunoaştem, să ştim lucruri unii despre alţii
Muzeului Unirii (deoarece acolo ne-am întâlnit cel mai şi parcă abia aşteptam toţi să plecăm la Soveja, unde
des) era o reală plăcere care se încheia mult prea re-
pede, din păcate. Am reuşit să ne cunoaştem mai mult ştiam că lucrurile vor fi și mai bune decât atât. Acele
trei zile au avut asupra mea un impact puternic, în care
colegii din Transnistria, să petrecem mai mult timp îm- m-am apropriat de foarte multe persoane, pe care mi-
preună ca un grup de prieteni, nu doar unul de elevi. aş dori să le revăd foarte curând, şi sper cu adevărat
Am avut ocazia să descopăr lucruri noi, să văd o lume ca asta să se întâmple.”
diferită de cea în care trăim. Am cunoscut oameni care
îşi iubesc enorm familia, oraşul in care trăiesc, şi cel Beatrice Alexandrescu: “Cel mai mult mi-a plăcut
drumeţia pe munte, a fost momentul cel mai aşteptat
mai important, nu sunt acaparaţi de tehnologie aşa de mine, dar şi faptul că activităţile au fost diverse,
cum suntem noi. Toate aceste momente nu ar fi fost implicând atât istorie, cultură generală, cât şi lucruri
posibile sau la fel de frumoase dacă nu am fi avut ală- neaşteptate, precum “Biblioteca vie”, care te ajută să
turi de noi echipa de organizatori (căreia îi mulţumesc
pe această cale- Andrei Șeitan, Mihaiță Negrei și Vic- cunoşti cât mai mulţi oameni.”
Avram Gabriela: “A fost o experienţă unică pe care nu
toria Căpătici), care sper că ne va surprinde în curând o voi uita cu siguranţă. Am învăţat multe lucruri noi,
cu un nou proiect, cu ocazia căruia ne-am putea reîn- inclusiv cuvinte în limba rusă, cât de cât, şi mi-ar plă-
tâlni cu cei din Transnistria, desigur!”
104 REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42