Page 76 - 2013_revista_noastra_nr_39-40
P. 76

ESEU
                         ESEU
                         ESEU
                         ESEU
                         ESEU
                                                                            Oana BOGZARU
                                                                            Oana BOGZARU
                                                                            Oana BOGZARU
                                                                            Oana BOGZARU
                                                                            Oana BOGZARU
              Mutaþiile personajului euripidian
              Mutaþiile personajului euripidian
              Mutaþiile personajului euripidian
              Mutaþiile personajului euripidian
              Mutaþiile personajului euripidian
                                    între om ºi erou
                                    între om ºi erou
                                    între om ºi erou
                                    între om ºi erou
                                    între om ºi erou
                   În vederea înþelegerii raportului om -           În tragedia greacã, tragicul este transpus
                                                                          1
            erou, cititorul se confruntã cu anumiþi termeni  prin mitologie , iar eroul se raporteazã la valori
            precum erou, tragic, tragedie, în relaþie de     exterioare: religia ºi polys-ul. Identificarea cu
            interdependenþã ce nu pot fi disociaþi ºi care   personajul din perspectiva contemporanã
            numai împreunã pot avea un sens. Tragedia,       rãmâne astfel un dezirat, cãci cele douã nuclee,
            deºi nãscutã într-un anumit context cultural ºi  omul ºi eroul, precum ºi tragicul, se dezvoltã
            cu propriile sale mecanisme intrinsece, îºi      într-o sferã a imaginarului specific artei. Omul
            pãstreazã vitalitatea, nu atât prin popularitate,  grec îºi explicã geneza, dar ºi sensul existenþei
            cât prin capacitatea de a intriga ºi de a naºte  sale prin faptele eroilor ºi ale zeilor, iar starea
            întrebãri. În tragedie apar cele mai elevate     de catharsis este în strânsã legãturã cu aceste
            personaje precum ºi conceptul cel mai greu de    fapte în mijlocul cãrora oscileazã individualitatea
            explicat ºi definit: tragicul. În aceste condiþii, în  eroicã ce-ºi duce pe umeri propria comunitate.
            care nu se mai pot scrie tragedii ºi cel mult pot fi    Atât Eschil cât ºi Sofocle se înscriu în
            reinterpretate într-o viziune modernistã, fiecare  aceste coordonate, mai puþin Euripide care
            cititor va încerca sã-ºi actualizeze lectura la  depãºeºte limita tragediei aducând pe scenã
                                                                          2
            vremurile contemporane, pentru a-ºi aduce        omul cotidian , o fãpturã nereuºitã a naturii,
            aproape personajul ºi a se identifica cu el. Având  nedemnã de eroism. Euripide aduce eroul foarte
            în vedere mecanismele tragediei precum ºi        aproape de sufletul uman dintr-o necesitate
            contextul evoluþiei sale, poate avea loc o       interioarã de a înþelege sensul vieþii omeneºti,
            identificare? ªi dacã da, atunci pânã unde?      dar ºi raportat la contextul politic, social ºi
                                                             cultural din epoca sa. El trece în prim plan
                                                             dinamica sufleteascã abandonând-o pe cea a
                                                             zeilor, spre deosebire de Eschil ºi Sofocle care
                                                             se menþin pe firul divinitate-erou. Aºadar, raportul
                                                             dintre  om ºi erou poate fi privit din perspectiva
                                                             unei mutaþii, dar nu una radicalã ºi distrugãtoare,
                                                             ci mai degrabã inovatoare, care decide sã punã
                                                             în luminã altceva, poate chiar ceea ce ºi-ar fi
                                                             dorit oamenii acelei epoci sã simtã ºi sã vadã:
                                                             pe sine. Acest „sine” nu trebuie înþeles ad
                                                             litteram, raportat la ideea de personaj, ci ca a o
                                                             nuanþã, o conturare a trãirilor umane.
                                                               Criza interioarã ºi criza socialã
                                                               Criza interioarã ºi criza socialã
                                                                           Criza interioarã ºi criza socialãCriza interioarã ºi criza socialã
                                                               Criza interioarã ºi criza socialã
                                                                    Teatrul, pentru grecii din antichitate, era
                                                             o reprezentare a socialului ºi a politicului ºi mai
                                                             puþin a stãrilor interioare, a sentimentelor precum
                                                             în teatrul oriental. Epoca lui Euripide este una
                                                             tumultoasã ºi contrastantã de la epoca de aur
                                                             instauratã de Pericle pânã la rãzboiul
                                                             peloponesiac. Astfel, este imposibil ca aceastã
                                                             perioadã de deconstruire ºi decãdere  sã nu se
                                                                                                 3
                                                             fi reflectat ºi în tragediile sale ºi, dincolo de
                                                             viziunea criticã asupra religiei, apare ºi interesul
                                                             pentru trãirile ºi rostul vieþii omeneºti. Prin
                                                             vorbele doicii din Hipolit, Euripide rezumã viaþa
                                                             omului la suferinþã: „Vai, traiul omului se þese
                                                                                                  4
                                                             din dureri ºi chinurile-i curg fãrã-ncetare”  urmatã
               fotografie: Bogdana Alexandrescu
               fotografie: Bogdana Alexandrescu
               fotografie: Bogdana Alexandrescu
               fotografie: Bogdana Alexandrescu
               fotografie: Bogdana Alexandrescu
                                                             de replica Fedrei: „Se spune cã-n viaþã o purtare
                          clasa a X-a A
                          clasa a X-a A
                          clasa a X-a A
                          clasa a X-a A
                          clasa a X-a A
                                                                      REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
                                                                      REVIST
                                                                      REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
                                                                      REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
               72
               72
              72                                                      REVIST   A  NOASTRÃ     nr . 39-40
              72
              72
   71   72   73   74   75   76   77   78   79   80   81