Page 79 - 2013_revista_noastra_nr_39-40
P. 79

ESEU
                                                                                          ESEU
                                                                                          ESEU
                                                                                          ESEU
                                                                                          ESEU
               emoþiei. Un copil în pericol sau cãzut victimã
               unei catastrofe tragice va avea un impact
               puternic asupra spectatorului, cãci suferinþa
                                         16
               acestuia ar fi împotriva firii.  La Eschil nu apar
               copii, iar la Sofocle apare unul singur, în Ajax,
               care nu are replici. Copilul ca personaj, în
               tragedia lui Euripide, suferã mutaþii de la
               inexistent ºi non-actant, la cel care contribuie la
               starea de catharsis ºi este lãsat sã vorbeascã.
               În Alcesta, unul dintre copiii acesteia are un
               discurs emoþionant la moartea mamei lui, menit
               sã redea impactul pe care îl poate avea acest
               eveniment asupra copilului. Medeea, care
               zãrindu-ºi copiii pare sã se înduioºeze ºi sã
               renunþe la planul ei teribil, rezistã tentaþiei ºi îi
               foloseºte ca instrument al crimei ºi al rãzbunãrii.
                      Astfel, scenele din tragediile euripidiene
               sunt cutremurãtoare ºi sfâºietoare, iar
               personajele se confruntã cu un mister al rãului
               ce s-a instalat chiar în interiorul acestora. Nu
               numai cã Euripide aduce pe scenã toate tipurile
               de personaje, de la bãtrâni pânã la copii, ci
               dezvoltã mai multe caractere pe drumul spre
               pãcat mânaþi de pasiune, violenþã sau egoism.
               În Hipolit, doica depãºeºte statutul de simplã
               servitoare ºi se transformã într-un dublu
               nerecunoscut al Fedrei, singura care pare sã o
               însoþeascã în singurãtatea sa ca imagine a
               maternitãþii ºi afecþiunii. 17                           fotografie: V anessa Sava
                                                                        fotografie: Vanessa Savaanessa Sava
                                                                        fotografie: Vanessa Sava
                                                                        fotografie: V
                                                                        fotografie: Vanessa Sava
                      Mutaþiile personajelor euripidiene sunt                  clasa a X-a A
                                                                               clasa a X-a A
                                                                               clasa a X-a A
                                                                               clasa a X-a A
                                                                               clasa a X-a A
               revoluþionare în contextul dezvoltãrii teatrului ºi
               a mijloacelor de a scrie în secolul al V-lea. Privind
               în ansamblu, se observã cã abia de la Euripide se poate dezvolta un raport mai intim între personaj
               ºi spectator, cãci eroii încep sã-ºi arate ºi slãbiciunile, iar zeii sunt în proces de detronare.
               Identificarea este minimã, dar dincolo de politic, social ºi religios apare o empatie pur umanã.
                                                  Note bibliografice
                                                   Note bibliografice
                                                   Note bibliografice
                                                  Note bibliografice
                                                  Note bibliografice
                 1  Liiceanu Gabriel –”Tragicul, o fenomenologie a limitei ºi depãºirii”, ed. Univers, 1975, Bucureºti, p.24: ”Mitologia este
                 ideologia tragicului...expresia însãºi a conºtiinþei confuze pãtrunse în tragedie ca principiu primitiv de cunoaºtere ºi
                 explicaþie.”
                 2  Nietzsche Friedrich –” Naºterea tragediei ”:” Prin Euripide omul cotidian a pãtruns din amfiteatru pe scenã, oglinda în
                 care se rãsfrânseserã doar trãsãturi eroice arãta acum o fidelitate penibilã rãsfrângând conºtiincios ºi caracterele
                 neizbutite ale naturii.”
                 3  Rachet Guy – ”Tragedia greacã”, Ed. Univers, 1980, Bucureºti, p.227: ”Cetatea  trãia atunci în plinã crizã politicã,
                 economicã ºi mai ales religioasã.”
                 4  Euripide –” Hipolit” în ”Biblioteca pentru toþi”, Ed. Minerva, 1976, Bucureºti, p.248
                 5  Euripide – op.cit., p.252
                 6  Rachet – op.cit.,p.12
                 7  Eliade Mircea – ”Istoria religiilor” vol. I, Ed. ªtiinþificã, 1991, Bucureºti, p.254
                 8  Decharme Paul –” Euripides and the spirit of his dramas”, Ed. The Macmillan. Co, 1906, New York, p.97
                 9  Dodds E.R. –” Dialectica spiritului grec”, Ed. Meridiane, Bucureºti, 1983, p.
                 10  Euripide –” Electra” în ”Biblioteca pentru toþi”, Ed. Minerva, , 1976, Bucureºti, p.133
                 11  Euripide – op.cit.,.p.261
                 12  Decharme – op.cit.,p.75
                 13  Saiu Octavian –„Fedra de la Euripide la Racine, de la Seneca la Sarah Kane”, Ed. Paralela 45, 2010,Piteºti, p.22
                 14  Hegel Friedrich – ”Prelegeri de esteticã” vol II, Ed. Academiei R.S.R., 1966, Bucureºti, p. ”Caracterul ferm ºi puternic  al
                 eroului tragic este una cu patosul sãu, iar aceastã armonie indestructibilã trezeºte admiraþie ºi nu înduioºare.”
                 15  Aristotel – ”Poetica”, Ed. ªtiinþificã, 1957, Bucureºti, p.48: Vorbind despre însuºirile caracterelor:” Al patrulea este
                 statornicia, chiar dacã eroul imitat e nestatornic,..., trebuie totuºi ca el sã fie statornic în nestatornicia lui.”
                 16  Decharme, op.cit., p.190
                 17  Saiu, op.cit., p.36
                  REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
                  REVIST  A  NOASTRÃ      nr . 39-40                                                    75
                  REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
                  REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
                  REVIST
                                                                                                        75
                                                                                                        75
                                                                                                        75
                                                                                                        75
   74   75   76   77   78   79   80   81   82   83   84