Page 81 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
pe Zeus, dându-ºi seama cã acesta îºi ucisese echilibrul existenþial. În acelaºi timp, observãm
ºoferul pentru a-l îngropa în locul lui Tazio. Astfel, dispunerea celor trei nume, care ne trimite cu
Zeus recunoaºte cã Adam bis este de fapt om gândul la un drum iniþiatic parcurs în sens invers:
ºi nu obiect. Zeus cade în dizgraþie, pierde totul Creatorul, Apostolul, Îndrumãtorul spiritual.
ºi preferã sã se congeleze, alãturi de ultima sa Astfel, omul care nu-ºi pierde sufletul mai are o
soþie într-un dulap frigorific care dispare în timpul ºansã de izbãvire, de regãsire a sinelui.
distrugerii fastuasei sale proprietãþi. Adam duce Greºeala doctorului Fichet, unealta artistului
o existenþã idilicã, alãturi de soþia sa, Fiona, ºi pentru crearea acestei opere de artã umanã,
cei zece copii ai lor. Adam nu ºi-a putut recãpãta este cã nu extirpã creierul omului, de fapt acesta
înfãþiºarea iniþialã, dar doctorii îl transformã din opineazã cã ar fi fost suficient sã-i scoatã
nou în om. sufletul vãzut ca o ranã care sângereazã mereu
Se naºte astfel întrebarea dacã romanul ºi nu se vindecã niciodatã ºi care nu dispare
este doar o reinterpretare a pactului faustian sau decât odatã cu moartea.
este o metaforã pentru lumea contemporanã ce Un model de triptic existenþial este
trãieºte sub tirania frumuseþii fizice, naturale sau prezentat de Zeus într-o discuþie cu Adam bis:
artificiale, care devine unitatea de mãsurã a Tinere prieten, fiecare dintre noi are trei vieþi. O
succesului social. Moralistul lucid satirizeazã viaþã de obiect: suntem un trup. O viaþã a
discret o umanitate strivitã de niºte convenþii pe spiritului: suntem o conºtiinþã. ªi o viaþã de
care nu le înþelege întotdeauna, dar pe care le discurs: suntem ceva despre care vorbesc alþii.
acceptã pentru a nu ieºi din norma ce nu Tazio Firelli devenit Adam bis trece prin toate
conduce decât spre o existenþã superficialã. Iatã cele trei vieþi ºi poate de aceea, la final, dupã ce
ce spune Carlos Hannibal despre Adam bis la reuºeºte sã iasã din Purgatoriu/ Labirint, este
proces: „E o victimã a vremurilor noastre. Sau fericit, aºa cum n-ar fi îndrãznit nici mãcar sã
mai degrabã a discursului vremurilor noastre viseze înainte de a-l fi cunoscut pe Zeus-Peter
despre ele însele. Ni se spune cã aparenþa este Lama.
importantã, ni se propune sã cumpãrãm bunuri Existenþa zbucimatã a lui Tazio Firelli
ºi servicii care ne schimbã sau ne îmbunãtãþesc devenit Adam bis ºi, la final, Adam este un
aparenþa: haine, regimuri de slãbit, coafuri, semnal de alarmã tras pânã la capãt, prin care
accesorii, maºini, produse de înfrumuseþare, Eric-Emmanuel Schmitt sperã sã trezeascã
medicamente, produse pentru menþinerea spiritul uman amorþit de apa Matriciei – piscina
tinereþii, cãlãtorii pe litoral, operaþii estetice. subteranã a lui Zeus, cu apã lãptoasã având
Presupun cã Adam, ca atâþia alþii, a cãzut în temperatura corpului uman, apã care te adoarme
aceastã capcanã. Trebuie sã se fi simþit foarte ºi care te transformã complet, ca ºi cum ai fi
nefericit dacã s-a cãutat acolo unde nu se putea trecut printr-o sitã în partea cealaltã a vieþii tale.
regãsi: în aparenþe.” Ce l-a salvat pe Adam ? Iubirea ºi viziunea
Cine este Zeus-Peter Lama? Un artist existenþialã a unui orb care nu se „impiedicã” în
foarte controversat, dar foarte bogat, care elementele superficiale ale vieþii: frumuseþea
trãieºte pe un domeniu impresionant, L’Ombrilic, fizicã, faima, averea. Fiona ºi Hannibal îl scot
un spaþiu promiscuu, ce te duce cu gândul la un pe Adam din Matricia ºi îi aratã cã o înfãþiºare
labirint din care nu ai cum sã ieºi viu. Personajul comunã, o existenþã trãitã pentru a-i ajuta pe
se autocaracterizeazã astfel: am geniu, glorie, ceilalþi, familia fericitã sunt de fapt factorii care
frumeseþe ºi bani. (…) Sunt un amant compun o viaþã împlinitã, care meritã a fi trãitã.
nemaipomenit. Apar, astfel, din nou afirmate, Deºi în titlu apare persoana întâi singular,
valorile omului contemporan, þintele sale fapt care ar trimite spre un roman-confesiune,
existenþiale. textul este scris la persoana a treia. Si-atunci
Artistul Zeus-Peter Lama, vãzut ca un ne întrebãm de ce apare verbul la persoana întâi
Dumnezeu-Diavol, doreºte sã creeze opera de singular, timpul imperfect eram. Poate autorul
artã perfectã, având certitudinea cã recreeazã sugereazã cã, la un moment dat în viaþa noastrã,
Omul (Tazio Firelli devine Adam bis) deposedat fiecare dintre noi, cititorii acestui roman, a fost
de tot ceea ce îi defineºte umanitatea. Noului sau a vrut sã fie o operã de artã, asemenea
Creator îi „scapã” însã câteva elemente protagonistului Tazio Firelli ºi pe când era… ºi-
esenþiale ale fiinþei umane-cuvântul, raþiunea ºi a dat seama cã perfecþiunea nu îi va aduce
iubirea-care îl fac pe Adam bis un om ºi nu un fericirea ºi atunci a ales sau mãcar a decis sã
obiect ºi care, în cele din urmã, îl salveazã din aleagã o altã cale existenþialã.
Pe când eram o operã
Pe când eram o operã
Pe când eram o operã
calvarul de a fi o operã de artã perfectã, mai În concluzie, Pe când eram o operãPe când eram o operã
de artã
de artã
de artã este un roman care, dincolo de
cunoscutã decât Gioconda. Numele artistului de artã
de artã
sugereazã trei perspective diferite asupra referinþele culturale mai vechi ºi mai noi (Zeus,
modului în care Omul ar putea trãi: Zeus - mitul labirintului, pactul faustian, Frumoasa ºi
Antichitatea greacã - perfecþiunea sub toate Bestia, Frankestein etc.), ne obligã subtil ºi
formele ei, Peter - creºtinismul - iubirea discret sã meditãm asupra sensului existenþei
aproapelui, smerenia, Lama - budismul tibetan - omului contemporan.
77
REVIST
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40 77
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVIST
nr
. 39-40
A
NOASTRÃ
77
77
77