Page 75 - 2013_revista_noastra_nr_39-40
P. 75

ESEU
                                                                                          ESEU
                                                                                          ESEU
                                                                                          ESEU
                                                                                          ESEU
               Faustus. Viaþa compozitorului Adrian Leverkühn  nobleþea dintâi. Dionisiacul compromite astfel
               povestitã de un prieten.”). În piesa de teatru a  apolinicul, iar omul senin, care încheie pactul
               lui Goethe, un intelectual sfâºiat de neputinþa  întru mai multã cunoaºtere, se cufundã în
               de a cunoaºte marile adevãruri îl invocã pe     ignoranþa dintâi a primei vârste furibunde.
               Satana,  “duhul pãmântului” ºi îi cere sã îi    Aºadar, forþele descãtuºate din sufletul omului
               dezvãluie tainele universului ºi sã îi dea      inundã orice curiozitate raþionalã ºi acesta este
               tinereþea cea iubitoare de viaþã ºi mister. Diavolul  izvorul atâtor dureri… Tragedia lui Faust e dublã,
               încheie un pact cu bãtrânul cãrturar, promiþând  ea constã atât în imposibilitatea cunoaºterii
               sã-l slujeascã în toate atâta timp cât sufletul lui  absolute, cât ºi în disperarea satisfacerii unor
               îl va sluji la rându-i în lumea de dincolo când  emoþii puternice, mult prea puternice pentru
               existenþa trecãtoare se va fi sfârºit. 24 de ani îl  sufletul Margaretei, pe care transformând-o în
               urmeazã Satana pe Faust ºi la un moment dat,    obiectul adoraþiei lui, o distruge. Goethe pare cã
               înþeleptul, devenit deodatã june, se            realizeazã o compilaþie între tragedia lui
               îndrãgosteºte de Margareta, o fecioarã sãracã   Shakespeare ºi cea a lui Racine, însã aceastã
               ºi inocentã, care se lasã furatã de fiorii celei  întrepãtrundere e atât de finã ºi atât de firesc
               dintâi iubiri. Întregul complot pus la cale de diavol,  organizatã încât pe bunã dreptate, Goethe
               în colaborare cu doamna Marta, o vecinã frivolã,  reuºeºte sã transmitã universalitatea durerilor
               mult cunoscãtoare a intrigilor femeieºti, o fac pe  omeneºti. Faust comunicã utilizând mijloace
               Margareta sã cadã pradã darurilor, declaraþiilor  artistice diverse, fie prin monolog ori prin
               meºteºugite ºi fata, rãpitã de patimã, îºi uitã  declaraþii amoroase, fie prin discuþii alunecoase
               chiar ºi familia, cauzând prin graba ei         cu Diavolul sau prin meditaþii strãpunse de
               nechibzuitã moartea fratelui sãu, implicat într-  îndoialã, ca aceea care deschide tragedia:
               un duel al cãrui scop era sã apere demnitatea
               fetei în faþa comunitãþii sceptice. Faust o             “Pãtruns-am, vai! Filosofia
               pãrãseºte pe Margareta ºi apoi, conºtient de tot        ªi dreptul, medicina, din pãcate
               rãul ce i l-a fãcut, vrea sã o elibereze din            În tâlcu-i ºi teologia,
               închisoare, unde ea, aproape nebunã ºi delirând,        Punând fierbinte râvnã-n toate:
               îºi dã duhul. Îngerii o ridicã la ceruri, în pofida     ªi stau, sãrman smintit, cum stam,
               dorinþei diavolului de a mai câºtiga un suflet          ªi ºtiu atâta cât ºtiam.
               rãtãcit.  Faust e martorul tuturor acestor vârtejuri    Magistru-mi spun acum, ba Doctor chiar,
               violente ºi, din cãutãtor de taine, devine om robit     ªi de vreo zece ani, tot în zadar,
               poftelor, el pierzându-ºi astfel identitatea ºi         În sus, în jos, în dodii, fãr’ temei,
                                                                       Îi duc de nas pe bieþii-nvãþãcei-
                                                                       ªi iatã-mã în van burduf de carte,
                                                                       Cã nu pot ºti nimic, mâhnit de moarte!”

                                                               Eroul tragic al vremurilor noastre
                                                               Eroul tragic al vremurilor noastre
                                                               Eroul tragic al vremurilor noastre
                                                               Eroul tragic al vremurilor noastre
                                                               Eroul tragic al vremurilor noastre
                                                                       Mai târziu, pornind din toate aceste
                                                               izvoare, dramaturgi precum Eugene O’Neill
                                                               (1888-1953, cu piese precum  “Din jale se
                                                               întrupeazã Electra” sau “Lungul drum al zilei
                                                               cãtre noapte”) ori Edward Albee (n. 1928,
                                                               renumit pentru piesa “Cui i-e fricã de Virginia
                                                               Woolf”) au adaptat eroul tragic la suferinþele unei
                                                               noi epoci, în care izolarea duce la indiferenþa
                                                               faþã de nevoile celuilalt.
                                                                       Personajul tragic e pierdut ºi uneori, nici
                                                               nu mai ºtie cu cine se luptã, e tipul omului alienat,
                                                               de abia rãsuflând, de abia gãsind puterea de a-
                                                               ºi striga destinul. De la vitalitatea plinã de
                                                               furibundã deznãdejde a eroului grec, continuatã
                                                               de pasiunea clocotitoare a unui personaj ca
                                                               Oreste, dramaturgii secolului XX ajung la o nouã
                                                               formulã, cristalizatã din toate marile exemple ale
                                                               culturii clasice: omul tragic fãrã discurs articulat,
                                                               omul pierdut în micile conflicte ale vieþii
                      Johann Wolfgang von Goethe
                      Johann Wolfgang von Goethe               mundane, aproape mut, aproape compromis în
                      Johann Wolfgang von Goethe
                      Johann Wolfgang von Goethe
                      Johann Wolfgang von Goethe
                         grafica: Cristina Burlacu
                         grafica: Cristina Burlacu
                         grafica: Cristina Burlacu
                         grafica: Cristina Burlacu             ochii publicului de tãcerea sa.
                         grafica: Cristina Burlacu
                              clasa a XII-a F
                              clasa a XII-a F
                              clasa a XII-a F
                              clasa a XII-a F
                              clasa a XII-a F
                  REVIST
                  REVIST  A  NOASTRÃ      nr . 39-40                                                    71
                                                                                                        71
                  REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
                  REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
                  REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
                                                                                                        71
                                                                                                        71
                                                                                                        71
   70   71   72   73   74   75   76   77   78   79   80