Page 71 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
devine superficial ºi nu mai gustã bucuria cu figurile pierdute ale lui Ernst Kirchner nu mai
cunoaºterii, devenind orb la spectacolul viu din e mult pânã la ideea de alienare a individului
faþa ochilor sãi, spectacol cu atât mai formidabil modern. De fapt, toate aceste tendinþe pornesc
cu cât ignoranþa sa îi permite sã vadã doar o de la enigma grecilor antici, de la indecizia lor,
micã parte din adevãrata naturã a realitãþii ºi de la oscilarea între plãcere ºi raþiune.
chiar ºi aºa, frântura de adevãr care îi e Goliciunea vieþii fãrã sens sau condamnarea ei
accesibilã l-ar minuna. Un om pe deplin apolinic de a urma un tipar nedrept reprezintã intriga
devine sterp ºi rigid emoþional, iar sufletul sãu oricãrei tragedii ºi tocmai reacþiile personajelor
se usucã sub interdicþiile prea pronunþate ale la aceste limitãri frustrante reprezintã cheia
conºtiinþei. Tocmai aºa crede filosoful german ascensiunii lor spirituale. Aºa cum declara
cã a apãrut tragedia, ca îmbinare armonioasã Aristotel în lucrarea sa monumentalã “Poetica”,
ºi totuºi disonantã a acestor douã tendinþe, ca o tragedie bunã are ca efect asupra audienþei
luptã continuã între Apollo ºi Dionysos. Omul “catharsisul”, purificarea ºi conºtientizarea nu
tragic se ceartã ºi se luptã în primul rând cu doar a imposibilului, ci ºi a frumuseþii în neputinþã,
aceºti doi zei, pe care nu îi înþelege întotdeauna, a dreptãþii, a generozitãþii fãrã rod. Suferinþa
pe care îi ia în braþe tocmai când nu trebuie, pe înnobileazã omul ºi dramaturgii îºi învaþã
care îi încurcã ºi îi supraestimeazã, rãvãºindu- publicul sã nu fugã de ea, ci sã ºi-o asume,
ºi existenþa, transformând-o într-o cursã a vãzând în marile personaje transformãri
perfectei sincronizãri dintre plãcere ºi interioare spectaculoase, înfãptuite prin durerea
cunoaºtere. acceptãrii adevãrului.
Tragediile scrise de-a lungul timpului au
Prometeul anticilor
Prometeul anticilor
Prometeul anticilor, reprezentarea
Prometeul anticilor, reprezentarea, reprezentarea
îmbinat aceste douã elemente în proporþii diferite Prometeul anticilor, reprezentarea, reprezentarea
sacrificiului zeiesc
sacrificiului zeiesc
sacrificiului zeiesc
ºi frumuseþea fiecãrei piese a fost concluzia sacrificiului zeiesc
sacrificiului zeiesc
protagonistului, modulatã pe propria experienþã: Eschil (525-456 î. Hr.) a rescris mitologia
Oedip a descoperit cã binele ºi adevãrul nu sunt ºi a adaptat-o marilor dileme ale muritorilor. Zeii
valori identice, Prometeu a refuzat sã creadã din Olimp devin robii mândriei ºi a ierarhiilor,
cã acþiunea pusã în slujba generozitãþii e uneori supuºi toþi mai marelui Zeus, orbi în faþa virtuþii
incapabilã sã distrugã barierele din naturã, iar titanului Prometeu, cel care din dragoste de
Hermiona, de exemplu, s-a revoltat în faþa oameni, le-a dãruit focul, prima treaptã a
libertãþii altor inimi de a alege de alege diferit de cunoaºterii. Încãlcând porunca lui Zeus de a
propria ei inimã. Cum a evoluat tragedia ºi cu menþine oamenii în starea de letargie
ce fel de dileme s-au confruntat protagoniºtii de-
a lungul literaturii universale? Acest articol
urmãreºte ºase personaje, cu intenþia de a
descoperi vocile ascunse, care se aud în
surdinã din spatele cortinei. Unde e Dionysos?
Unde e Apollo?
6 personaje în cãutarea unui sens
6 personaje în cãutarea unui sens
6 personaje în cãutarea unui sens
6 personaje în cãutarea unui sens
6 personaje în cãutarea unui sens
Cele mai de seamã “încarnãri” literare
ale tragicului sunt, în opinia mea, ºase personaje
remarcabile, asemãnãtoare ºi totuºi distincte,
care completeazã reciproc percepþia omului
asupra existenþei sale ºi mai cu seamã, ele
vorbesc despre evoluþia ideii de tragic în
mentalul colectiv. Acestea sunt, pe rând,
Prometeu
Prometeu
Prometeu
Prometeu
Prometeu al lui Eschil, condamnat la o moarte
imon
lentã ºi perpetuã pentru generozitatea sa; TT TT Timonimon
imon
imon
din Atena
din Atena
din Atena
din Atena
din Atena, amfitrionul risipitor devenit pustnic
mizantrop, creaþie finã, de o adâncime
psihologicã rarã a marelui Shakespeare;
Hermiona
Oreste
Oreste
Hermiona
Hermiona Oreste
Hermiona ºi OresteOreste ai lui J. Racine, simboluri
Hermiona
ale patimii omeneºti ºi, nu în cele din urmã,
Faust Margareta
Faust
Faust
Faust ºi MargaretaMargareta, un cuplu supus distrugerii,
Faust
Margareta
Margareta
robit cunoaºterii ºi vanitãþii. Toþi sugereazã
menirea sisificã a fiinþei umane, condamnatã sã-
ºi reia caznele de fiecare datã, cu forþe înnoite.
Tragicul se va transforma odatã cu apariþia
grafica: Cristina Burlacu
grafica: Cristina Burlacu
grafica: Cristina Burlacu
grafica: Cristina Burlacu
moderniºtilor secolului al XX-lea în absurd ºi de grafica: Cristina Burlacu
la “teatrul absurdului” al lui E. Ionesco, conjugat clasa a XII-a F
clasa a XII-a F
clasa a XII-a F
clasa a XII-a F
clasa a XII-a F
REVIST
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40 67
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVIST
nr
. 39-40
A
NOASTRÃ
67
67
67
67