Page 68 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
Nu e reflecþie, amintire sã nu fie moral distinge clar (?!) între participarea directã
exprimatã prin limbaj, toate reprezentãri, deci pe ºi cea indirectã la o faptã! Ce se cuvine ºi ce nu
alt nivel, al lui „ca-ºi-cum”, metaforic, artistic, al se cuvine sã faci, în cele mai diverse situaþii,
transferului de sens în „neuronii oglindã”, recent cred cã e ruptura dintre moralã ºi eticã! Cuviinþa
depistaþi de italieni! Omul nu poate fi om fãrã moralã ºi cuvioºenia creºtinã, sunt din aceeaºi
extensii: în proprietate, în unelte, în imaginar (sau familie lexicalã! Iar Codul poruncilor morale a
fictio)! Sunt refugiile omului din chingile realitãþii fost sculptat pe Tablele Legii! Labilitatea moralei
raþionalizate rigid, atât de dragã unora: este, de fapt, a eticii care n-are un temei divin!
Wittgenstein, Nietzsche, Sartre º.a. Deci au fost Simþul intuitiv al moralei, simþul moral este scrijelit
descoperiþi neuronii „ca-ºi-cum”, artistici, ºi în inima Omului, indiferent de ideologiile sau
metaforici (transfer de sens) sau neuronii- doctrinele pasagere. Toate fiinþele vii trebuie
oglindã, cei ai reprezentãrilor proiective! Cred respectate, toatã creaþia divinã: Natura e vie! Iar
cã-s interfaþa, de aici dincolo! Existã în creier o omul e mãsurã a tuturor lucrurilor! Pe corabia
interfaþã minte (inima din creier?!) ºi mentalul Terra, Arca Noeticã a tuturor vieþuitoarelor, orice
reprezentãrilor imagistice reale… Conversia specie e un „nit” ºi o… „niºã” a Arcei, care,
amintirii întru semnificaþie, sens, plus cioburi de dispãrând, pune întreaga Arcã noeticã a
imagini în frazarea discursivã e similarã noosferei în pericol. „Nu toate speciile de plante
restaurãrii de vestigii arheologice din resturi, ºi de animale nu-s de neînlocuit ecologic”! Oare?!
cioburi vagi. „în cadrul unei propoziþii se Valoarea în sine a Naturii e greu de
experimenteazã construcþia unei lumi” stabilit, totuºi ea e-n funcþie de fiecare specie
(Wittgenstein). Numai cã imaginea are vie în parte, de Om, în primul rând, la modul
numeroase niveluri ºi fascicule de semnificaþii, paradiziac sau ideal al speciei respective!
vãzutã din n perspective, tot atâtea limbaje Chilienii Maturana ºi Varela au intuit autopoieza
diferite; e antologic exemplul cu accidentul ºi organismelor colective, întocmai miliardelor de
numeroasele perspective din care e „vãzut”: neuroni ai creierului, ce se autocreeazã!
familie, poliþie, medici, mecanici, procurori, preoþi, Autopoieza este un fenomen splendid, epocal,
avocaþi etc.! Aceeaºi situaþie interpretatã de „n” dacã… el chiar se produce! Autocrearea vieþii
echipe de specialiºti diferiþi! Cu 30 – 35 de sunete ºi a creierului presupune un tip special de
se exprimã orice frazã complicatã, se schiþeazã comunicare, cãci nu se transmite doar o
un univers. „Jocurile de limbaj” la Wittgenstein informaþie, ci se comunicã un sistem integronic
nu-s altceva decât jocul proteic al situaþiilor autoproiectiv ºi autopoietic! Probabil, pe „formula
conotativ-reflexive. proporþiilor numerice” ºi… alfabetice! De reglaj
El a fãcut saltul acrobatic „mortal” de la ºi modelare-modulare fractalicã. Se comunicã
tranzitivitatea purã din „Tractatus…”, la semnificaþii, câmpuri, ce adunã laolaltã,
reflexivitatea jocurilor proteice, din „Cercetãri împreunã ºi structureazã informaþiile, dându-le
filosofice”, în funcþie de situaþiile referenþiale sens! E ºi definirea câmpului, ºi a legii, ºi a ideii!
specifice, adaugã deci complementara reflexivã, Orice sistem are aºteptãri ºi disponibilitãþi de
conotativã! Refugii din naturã: „Care-i þelul tãu oferit, interrogatio ºi responsa-abilitas!
în filosofie? Sã-i arãþi muºtei ieºirea din sticla de Sociologul Luhman a intuit comunicarea totalã
muºte!” „Natura nu este bunã, ci feroce, plinã prin iubire a codului complex al unei fiinþe ce se
de capcane ºi indiferentã faþã de om”, cãci nu e identificã empatic cu o alta, complementarã,
doar pentru om! ºi atunci Eul se identificã cu o nãzuind întru unul! („Numai împreunã (îm-pre-
altã situaþie, fictivã, strict mentalã, decât cea în unul!) bãrbatul ºi femeia formeazã omul complet”
care se aflã realmente! Realitatea, vizibilã ºi (Kant)). Intuieºte, de asemenea, echipa
invizibilã, este accesibilã cunoaºterii mentale sinergicã perfect armonicã ºi sudatã, adicã su-
prin înaintarea întru mister sau inaccesibilã pra organismul Cetãþii! Omul e om numai
cunoaºterii umane „clasice”: divinul sacru, cre- împreunã cu fraþii, semenii, individul colectiv,
ator, ziditor, unificator sau demonicul dezbinãtor sinergic.
ºi distrugãtor. Supapa de refugiu pentru om este Comunicarea ºi sensul sunt împreunã,
cultura, care e ºi o reconstituire, prin baleiere, a sensul fiind unda ce înglobeazã, unindu-le,
Paradisului pierdut ºi… uitat, ºi o punte spre particulele! „Ce fel de aºteptãri sunt aºteptate”?
Divin! Pãi, aºteptãrile împlinirii, complinirii noastre,
A simula ºi a trãi simulãrile „ca-ºi-cum”e aflarea jumãtãþii perfecte; „cea mai” perfectã,
o trãsãturã antrenatã, cred, prin vise, în primul completã, formã de comunicare – Iubirea dintre
rând, apoi prin visuri, reverii, proiecþii cu ochii doi parteneri din aceeaºi specie, un yin ºi un
deschiºi: viitorii visãtori ai altor lumi mai bune, yang, prefigurând tai - chi, prana universalã!
perfecte! Acea sectã eminescianã: „copilul Douã coduri stau faþã-n faþã gata de împlinire,
nefericitei secte/ Cuprins de adânca sete a se cântãresc, comunicând empatic ideea de
formelor perfecte”! A trãi doar la propriu cosmos, de perfecþiune, de armonie! Creierul
tranzitivitatea lui Wittgenstein sau la figurat, iubeºte iubirea, or, aceasta înseamnã schimb
reflexivitatea, ambele teoretizate genial de Tu- între poli, circuit energoinformonic, adicã cea mai
dor Vianu! „Neuronii-oglindã” nu pot fi decât cei subtilã ºi completã comunicare tranzitivã ºi
ai reprezentãrii. Curios, dacã eul trãieºte reflexivã, cea umanã. Un om e fericit, când e-n
aproape identic ficþiunea ca ºi realitatea, eul- armonie cu Sine, cu legea moralã din sine, ºi cu

REVIST
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
REVIST
nr
. 39-40
NOASTRÃ
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
A
64
64 REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
64
64
64