Page 65 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
prof. Toader AIOANEI
prof. T
prof. T
prof. Toader AIOANEIoader AIOANEI
prof. Toader AIOANEIoader AIOANEI
Mutatis mutandis:
Mutatis mutandis:
Mutatis mutandis:
Mutatis mutandis:
Mutatis mutandis:
Mutaþii – mistuiri – conversii…
Mutaþii – mistuiri – conversii…
Mutaþii – mistuiri – conversii…
Mutaþii – mistuiri – conversii…
Mutaþii – mistuiri – conversii…
(Gânduri pe marginea unei cãrþi:
«Cine sunt eu? – O cãlãtorie prin mintea ta», de Richard David Precht)
Moto
Moto
Moto:
Moto
Moto
„Cine sunt eu? ªi, dacã sunt, câþi sunt?” nu doar una singurã dintre semnificaþiile ei sau
unul singur dintre numeroasele ei planuri de
Unii înþelepþi indieni spun cã avem atâtea referinþã. A traduce o Imagine într-o
„euri”, atâtea „noi” identitãþi, câte focare domeniale terminologie concretã, a o reduce la numai
avem în noi! Naratologii moderni îi susþin unul dintre planurile ei de referinþã [niveluri
îndeaproape: jucãm în viaþã ca „personaje” ontice] este mai grav decât a o mutila;
nenumãrate roluri, suntem „funcþionarii” diverselor înseamnã a o anihila, a o anula ca instrument
funcþii, angajând anumite aspecte, sectoare ale de cunoaºtere”(M. Eliade, Imagini ºi simboluri,
personalitãþii noastre. Omul joacã „n” roluri, pentru p. 19), ceea ce denotã un grav dezechilibru
cã are câte un rol pentru fiecare program, pe fiecare psihic, monomanie.
plan de existenþã, are toate diferenþialele divine ºi Eul nostru este etajat, precum lumea
toate arhetipurile! Omul este un program de este etajatã! Având aceleaºi niveluri ontice.
programe, un stil individual de stiluri colective, un Eul este „boboc” când intrã într-un nou nivel
modúl de modúle (x = f(y,z) )! Fiecare individ se ontic, etaj, „ºcoalã”, pe care trebuie sã le
inventeazã pe sine ca persoanã! Eu fac ceea ce parcurgã, asimilând totul ºi este „absolvent”
trebuie sã fac! „Omul îºi dã propria mãsurã”, sau „ºef de promoþie”, când atinge apogeul
mãsurã a tuturor lucrurilor fiind el. Se construieºte sau podiumul acelui nivel, pãrãsindu-l pentru
pe sine, propriul cosmos. De proprietate nivelul urmãtor. în noile niveluri ciclul se
supradimensionatã nu are nevoie, precum acel repetã! într-un fel, omul „locuieºte” în limitele,
ucenic ce, trecând fluviul dincolo, nu mai are nevoie orizonturile maximale ale simþurilor sale. Cât
de plutã! Pluta ºi-a epuizat rostul utilitar, de instru- îi oferã simþurile, atâta este! Doar atât?! Toate
ment, posesia, ca prelungire a sinelui, fiind o reprezentãrile mele despre lume sunt
absurditate, cât timp ºi corpul este un instrument, reprezentãri ale minþii mele(Kant), atât de spe-
fie el un aparat complex, ce dincolo îºi pierde cial-umane! Iar Schopenhauer: «Omul nu
sensul. Maxima competenþã a instrumentelor se poate cunoaºte lumea în mod obiectiv. Ceea
resoarbe în apogeul funcþiei lor. Devin sublimul ideii ce vedem ºi cunoaºtem este doar ceea ce
pe care o slujesc, întocmai aripii pescãruºului ne permite creierul nostru de animal»! „Dacã
Livingston, din celebra nuvelã! leul ar vorbi, noi nu l-am putea înþelege”. „Dacã
Obiectele sunt o prelungire a eului, iar cineva spune ceva, atunci face ceva” (Aus-
ataºamentul de lucruri materiale e un simptom al tin).
fricii ºi neîncrederii saltului dincolo. Nu extinderea Limbajul a fost creat pentru a construi
personalitãþii în obiecte, ci resorbþia maximei adevãrul ºi lumea, în funcþie de necesitãþile
funcþiei obiectelor în structura personalitãþii! Maxi- speciei umane (Precht). Simþurile sunt
mum de structurã cu minimum de energie. ancorele putinþei de „a fi” sau de „a avea” ºi
Consumul, ca resorbþie, sublimare suficientã ºi „a putea”?! Omul este cât/cum este trezit,
necesarã a obiectelor în subiectul ideal. Saltul reactivat în el? E doar mentalul descurcãrii în
obiectelor, prin om, în prototipul lor spiritual! Aºa aceastã lume sau e infinit mai mult, neuitând
salveazã omul natura ce a cãzut o datã cu el. de mintea profundã, care nu mai e doar în
Resorbþia obiectelor în prototipurile lor, nu doar creier ºi e infinit mai bogatã decât mentalul,
conversia, este idealul tuturor sistemelor într-un fel e supraconºtientul atât de vitregit,
imperfecte, eterogene de pe pãmânt. Revenirea la ignorat de savanþi. Acesta e-n direct cu
Idee: aducerea ca ofrandã lui Dumnezeu a Ideii - Dumnezeu, iar omul este în mãsura în care
Arhetip cu care Acesta a creat lumea, recuperate este acel strop de dumnezeire, „chipul ºi
din conglomeratul lumii! Cultura de foarte bunã asemãnarea”! Nu e nimic în afara noastrã,
calitate, cultul, acesta e omagiul absolut adus sunt doar gândurile noastre, reprezentãrile
Creatorului! Orice imagine situaþionalã are un noastre strict umane, noi ºi programele
fascicul de semnificaþii, pe niveluri numeroase, cf. noastre?! Baleiate de precarele noastre 5
Eliade, ºi provoacã „n” puncte de vedere, perspec- simþuri. Proiectate pe „ecranele”, „monitoarele”
tive asupra ei, chiar dacã ni se pare cã este unicã mentale, se uitã la noi ºi … „nu se uitã”! Deci
ºi… unitarã! Imaginea „adevãratã este Imaginea se uitã, nu te uitã, dacã nu le ºtergi definitiv,
ca atare, Imaginea ca fascicul de semnificaþii, iar nu la arzi în trash (coºul de gunoi-crematoriu),

REVIST
REVIST
61
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40 61
nr
A
NOASTRÃ
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
. 39-40
61
61
61