Page 73 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
verticale, nu pãrãseºte polisul, ºtiindu-se la
rându-i om, la rându-I actor fãþarnic. Timon
suferã de scepticism ºi mai ales, suferã din
cauza inocenþei sale spulberate. Sufletul lui,
deprins cu oamenii ºi cu himera prieteniei
sincere, se vede deodatã înºelat în cele mai
intime convingeri. Timon e un idealist demascat
de proprii ochi, care pentru prima oarã vãd lumea
aºa cum e - urâtã, josnicã, fãrã putinþa de a egala
imaginea frumoasã din visurile sale.

Timon e eroul tragic cel mai apropiat de
Sisif cãci el singur îºi pune pecetea asupra
existenþei sale, chiar dacã instanþele superioare
par sã conducã jocul. Sisif e victorios prin
propria ambiþie de a vedea în pietroiul mereu
rostogolit un þel mãreþ, el e învingãtor pentru cã
începe sã creadã fãrã tãgadã în absurditatea
vieþii lui, iar aceastã dedicare totalã este nobleþea
spiritului sãu, faþã de care zeii, roºi de invidie,
capituleazã. Timon e un Sisif în sens invers, el
e “un învins prin propria semnãturã”. El singur
alege sã nu mai creadã în lume, iar destinul
oamenilor, mereu acelaºi, mereu condus dupã
aceleaºi principii de supravieþuire nu face decât
sã reflecte adevãrul traiului colectiv. Apemantus,
William Shakespeare
William Shakespeare
martorul aceluiaºi spectacol social grotesc, William Shakespeare
William Shakespeare
William Shakespeare
alege sã stea treaz, modest ºi neîndurãtor, grafica: Cristina Burlacu
grafica: Cristina Burlacu
grafica: Cristina Burlacu
grafica: Cristina Burlacu
grafica: Cristina Burlacu
curajos, dar mereu precaut. Timon e poate clasa a XII-a F
clasa a XII-a F
clasa a XII-a F
clasa a XII-a F
clasa a XII-a F
modelul shakespearian al omului revoltat, al
Hermiona ºi Oreste: furtuna
Hermiona ºi Oreste: furtuna
Hermiona ºi Oreste: furtuna
celui nepregãtit pentru o cunoaºtere deplinã ºi Hermiona ºi Oreste: furtuna
Hermiona ºi Oreste: furtuna
marilor pasiuni
tocmai de aceea “obida lui e fãrã vindecare”. marilor pasiuni
marilor pasiuni
marilor pasiuni
marilor pasiuni
Shakespeare înfãþiºeazã criza omului apolinic, Clasicismul reînvie motive ºi poveºti
omul care se vrea mãsurat, dar care totuºi se antice, dovadã fiind piesa lui J. Racine (1639-
simte copleºit de adevãr. Acesta este 1699), “Andromaca”. Tragedia aceasta creeazã
momentul-terminus al omului cumpãtat, din fiecare personaj un tip de erou damnat, dar
momentul în care aparenþele sunt smulse cei mai reprezentativi sunt totuºi Hermiona ºi
accidental ºi pentru totdeauna, omul rãmâne cu Oreste, îndrãgostiþi incompatibili, mânaþi de
vaga impresie cã a fost înºelat. Impostura lumii torentul pasiunii. În Butrota, o cetate din Epir, în
în care se aflã îl macinã pânã la sfârºit. castelul lui Pyrus, Andromaca, fosta soþie a lui
Încã de acum, încep sã aparã schimbãri Hector troianul e sclava lui Pyrus, fiul lui Ahile
în creionarea eroului tragic. Aºa cum am vãzut Peleianul. Între personajele care trãiesc la curtea
în cazul lui Eschil, suferinþa lui Prometeu e Epirului se construieºte treptat un adevãrat lanþ
pecetluitã de pedeapsa zeilor, de imposibilitatea al neîmplinirilor. Pyrus o iubeºte fierbinte pe
evadãrii, iar durerea titanului e cauzatã nu atât Andromaca, rãmasã fidelã amintirii lui Hector ºi
de viaþa lui lãuntricã, ci de hotãrârea unor protectoare faþã de copilul acestuia, Astyanax.
instanþe nedrepte, a unor factori exteriori. Timon Hermiona, tânãra fecioarã promisã lui Pyrus, e
însã e cel care îºi þese singur propriul amar cãci respinsã de rege, în ciuda dragostei ei
în Renaºtere, curent a cãrui valoare esenþialã deznãdãjduite. De asemenea, Hermiona e
era umanismul, se punea accent pe om ºi pe adoratã de Oreste, fiul lui Agamemnon, solul
modelarea sa de propriile gânduri, iar întreaga întregii Elade care transmite un mesaj
responsabilitate a tragediei cade pe umerii ameninþãtor lui Pyrus, îndemându-l sã
victimei. Sunt diferenþe chiar ºi în limbaj, în modul stârpeascã ºi ultimul troian rãmas în viaþã,
de exprimare fãþiºã a frãmântãrilor sufleteºti. anume pe Astyanax. Acest nesfârºit conflict între
Prometeu monologheazã, alinându-ºi rãnile, pe datoria politicã ºi pasiunea înflãcãratã îl
când Timon strigã neîncetat, adresându-se determinã pe Pyrus sã ia hotãrâri contradictorii
cetãþii, hulind-o ºi mereu luptând împotriva ei. ºi sã dezlege pe neaºteptate promisiuni,
Timon e într-un dialog neîntrerupt, de multe ori distrugând fãrã ºtirea lui nãdejdi ºi jurãminte.
închipuit, un dialog în care interlocutorul e surd Înnebunitã, Hermiona îi cere lui Oreste sã-l
sau mimeazã cu pricepere acest rol.
NOASTRÃ
A
nr
69
. 39-40
REVIST
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40 69
REVIST
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
69
69
69